Ba bine că nu! Hai s-o luăm ușurel: ideea acestui articol mi-a venit cînd, săptămîna trecută, o voce de excepție în peisajul muzical românesc, doamna avocat Mihaela Mărginean (Mihaela Popescu, pentru iubitorii de folk) mi-a trimis un clasament al celor mai bogați muzicieni rock (aici trebuie precizat că în anii `60 – `80, pînă să scape și muzica de sub control, ea era generic numită pop (prescurtare de la ”popular”, fiind vorba de popularitate, nu de folclor!), termen care azi definește niște atrocități care nu au de a face cu muzica, gen Inna ori, ptiu!, Ariana Grande. Pe atunci, Beatles, Rolling Stones, Cream, Kinks, Status Quo etc erau grupuri pop! Așadar, studiind acest clasament al bogaților pop/rock, mai întîi m-am bucurat că am stat față în față cu vreo 10 – 12 din ei, în concerte pe care mi le voi reaminti chiar și… dincolo! Pe locul 50 e chiar unul din ei, Bob Geldof, pe care regimul comunist l-a adus din greșeală la Sala Palatului la începutul anilor `80, cu grupul său de atunci, Boomtown Rats. E cel care în `85 avea să inventeze spectacolul-mamut ”Live Aid”, un maraton de 24 de ore desfășurat pe stadioanele Wembley din Londra și Philadelphia, SUA. Bob are 150 de milioane de dolari și e depășit de Angus Young, locul 49, cu 160. Pe 46 e Jimmy Page, cu 180, la egalitate cu David Gilmour. Îi depășește Ronnie Wood, cu 200, locul 44, la egalitate cu Robert Plant, plasat pe 42. Să mai spunem că fiecare din cei patru ABBA are între 200 și 300, Charlie Watts a lăsat moștenire 250 (locul 29), că Rod Stewart de pe 28, cu 300 de milioane, îl bate pe Ozzy (34), care n-a cheltuit pe droguri și băutură cele 220 de milioane. Ringo ocupă un onorant loc 18, cu 350 de milioane, dar borna cea mai spectaculoasă e cea a jumătății de miliard, unde îi găsim la egalitate pe Mick Jagger, Keith Richards și Bob Dylan (locurile 9,8,7, cu cîte 500 de milioane). Eric Clapton e în urma lor, pe 10, cu numai 450 de milioane. Cum adică? Păi cine putea fi locul I!? Sir Paul McCartney, cu 1,2 miliarde! Alte întrebări? Răspuns: În lumea normală se poate trăi, chiar foarte bine, din muzică.
