Buddy Guy este fără nici o discuție ultimul dintre giganții blues-ului încă în activitate. Am spus cu strîngere de inimă acest ”încă”, fiindcă pe 30 iulie a împlinit, totuși, 90 de ani, o vîrstă la care cei aflați în viață sînt ocupați cu grădinăritul, cu poveștile pentru strănepoți și indiscutabil cu tratamente costisitoare.
Domnul Buddy Guy, însă, adică acel chitarist căruia un alt colos al blues-ului, plecat și el dintre noi cu cîțiva ani înainte, Jeff Beck, i-a pupat mîna într-o secvență de istoria muzicii, desfășurată la concertul aniversar de 25 de ani de la crearea Rock and Roll Hall of Fame, din 2008, are o altă abordare a vîrstei… a cincea! Adică, începînd cu 30 iulie, e în turneu de-a lungul și de-a latul Americii, toată luna octombrie fiindu-i ocupată, aproape zi de zi! Spicuiesc la întîmplare: pe 16 la Joliet, Illinois, pe 18 la Northfield, Ohio, pe 23 la Daytona Beach, Florida, pe 27 la Knoxville, Tennessee, iar pe 29 la Memphis, Tennessee. Are seturi de cîte patru concerte în patru zile și cred că ambiția lui e ca acest turneu să acopere toată America, ceea ce este oarecum peste puterea mea de înțelegere. L-ar putea înțelege, cred, doar Willie Nelson, care, la cei 93 de ani împliniți, tocmai ce și-a terminat un alt turneu, culminînd cu Outlaw Musical Festival Tour, desfășurat în iulie-august!
Închei cu legendarele cuvinte ale legendei Buddy Guy: ”Blues-ul e ca mama: îmbătrînește. Dar poți să nu o mai iubești numai pentru atîta lucru?”. Și Buddy Guy îmbătrînește. Sau nu? (Foto: Variety)
