Ca să înțelegeți cu adevărat amploarea și valoarea evenimentului de la Brezoi, vă propun să trecem în revistă cîteva nume din cele de pe afișul din 2023, precum și cîteva din faptele lor de arme. Despre Beth Hart (o voce poate mai bună decît a Tinei Turner sau a lui Janis Joplin) am scris deja, la fel și despre Ana Popovic. Ziua a doua l-a adus la keyboards (Doamne!, la ce chinuri au supus cu toții orga Hammond a lui Raul Kusak!) pe Bruce Katz, profesor la Berklee College of Music și membru în grupul lui Gregg Allman, urmat de Albert Cummings, care încă de la debut i-a avut alături pe doi din membrii grupului Double Trouble al genialului Stevie Ray Vaughan, seara încheind-o Walter Trout, fost membru în anii `80 și în Canned Heat și în John Mayall`s Bluesbreakers. Pe 20 iulie, Sugar Blue și muzicuțele sale de poveste, cu care a cîntat inclusiv pe istorica „Miss You” alături de Rolling Stones.
Penultima zi a festivalului avea să ni-l readucă pe Eric Gales (noi, sucevenii, fiind a treia oară față în față cu cel mai bun chitarist de blues rock al anului 2019, cînd pentru prima oară în România a cîntat la Suceava), mereu mai bun, mereu cu piese noi, mereu fericit să se afle aici. Cu siguranță că își va reaminti multă vreme seara asta, întrucît, după a doua piesă, o diaree explozivă l-a forțat să părăsească scena, acesta fiind cu siguranță un moment de istorisit și peste decenii! A rîs, am rîs și noi, a revenit și ne-a încîntat. Apoi ne-a cerut scuze că nu poate sta pînă dimineață, întrucît după vreo 3 ore avea avion de la București! A promis că va reveni și sînt sigur că o va face.
Nu greșesc cînd spun că ultima seară a fost și cea mai reușită, cu doi americani care au încheiat festivalul: Larry McCray, un chitarist uluitor, și Sugaray Rayford, o voce memorabilă, alături de un grup de hard blues-funk-jazz fusion fără egal în peisajul muzical de azi. (Foto: suceveni în pelerinaj la Brezoi)
