Pe 27 august 1953 are loc premiera filmului “Vacanță la Roma”, cu Audrey Hepburn și Gregory Peck.
Întrebat odată care este cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o în filme (fiind eu vechi cinefil), am răspuns Audrey Hepburn. Poate pentru că este genul meu. Înaltă, subțire, cu un cap de copil. Cu talia subțire, picioare lungi, ochii mari, mirați. Una dintre iubirile mele de adolescent semăna destul de bine cu ea. Audrey Hepburn a fost actrița care a adus cea mai multă lumină pe ecran. Era o încîntare să o vezi. Întruchipa fericirea și bunătatea, candoarea. A jucat personaje pozitive prin excelență. Femeia-copil, fragilă și vulnerabilă, expusă tuturor pericolelor. Acest tip de actriță pe care o reprezenta a obligat-o să joace roluri destul de limitate. A jucat cam același personaj. Și dacă pe ecran a fost o zeiță, în viața ei privată lucrurile au fost departe de a fi la fel. A avut mînă proasta la bărbați, nu știa să se facă iubită, cred, nu a nimerit bine niciodată. Este și motivul pentru care nu aș spune că a fost la fel de fericită în viață ca în filmele unde scenariștii și regizorii au întruchipat-o radiind…
S-a născut lîngă Bruxelles în 1929, dint-o familie aristocratică anglo-olandeză. Părinții ei au divorțat cînd ea avea 6 ani. S-a plîns mai tîrziu că absența tatălui a fost coșmarul copilăriei ei. A luat lecții de dans, voia să devină balerină. A trăit anii celui de-al Doilea Razboi Mondial în Olanda, sub ocupația germană. Tatăl ei a fost filonazist. A cunoscut foamea și frica. Nu a scăpat niciodată de amintirea asta apăsătoare. Au fost anii care au format-o. Imediat după război s-a mutat la Londra, aici s-a apropiat de lumea studiourilor cinematografice. Dar mai întîi a pozat pentru diverse reviste, a luat lecții de dans și balet. A trebuit să se întrețină. Visa la o carieră de balerină, dar a trebuit să renunțe. Condiția ei fizică – efect al privațiunilor din anii războiului – o împiedică să devină profesionistă. Era anemică, avea probleme cu respirația. Cu multe regrete a lăsat deoparte planurile de a apărea pe o scenă ca balerină. A făcut mici roluri în film (începînd din 1948). Pînă cînd i s-a oferit rolul principal în „Vacanță la Roma”. A fost revelația anului. Succes mondial după premiera din august 1953. Primește Oscarul pentru interpretare feminina, rol principal. Este lansată, devine peste noapte un mare star. Toți regizorii și producătorii o doresc cap de afiș în următorul lor film ca garanție pentru box-office. Devenise – dintr-un singur film – un idol. Toată lumea se întreba încotro!?
Pe plan personal lucrurile nu sînt la fel de strălucitoare. Viața reală este mult mai complicată decît basmul hollywoodian „Vacanță la Roma”. În 1952/53 are o idilă cu James Handsom, afacerist englez. Au ajuns departe, devreme ce și-a comandat rochia de mireasă. În ultima clipă s-a răzgîndit. A declarat presei că voia să fie o adevărată soție. Or, cu modul ei de viață, mereu undeva între Hollywood, Paris și Roma, dar și al lui James Handsom, prins cu afacerile între SUA, Londra și Canada, ar fi fost imposibil ca mariajul lor să reușească. Primul eșec.
A încercat apoi cu actorul William Holden, cunoscut din „Golden Boy” și „Sunset Boulevard”. S-au cunoscut la filmările pentru „Sabrina” (premieră în 1954), în care mai apărea și Humphrey Bogard. Acesta ar fi vrut rolul jucat de Hepburn pentru Lauren Bacall, soția lui. Atmosfera în platou nu a fost grozavă. Audrey Hepburn pur și simplu s-a îndrăgostit de partenerul, Willian Holden – alcoolic și mai ales foarte însurat. Cu toate astea ea a vrut să se mărite cu el și să aibă împreună copii. S-a terminat cînd el i-a spus adio la sfîrșitul filmărilor și că nu are de gînd s-o ia de nevastă. În plus făcuse vasectomie și nu putea să facă copii. Holden a spus mai tîrziu într-un interviu ca Audrey Hepburn a fost iubirea vieții lui. Alt eșec.
La o petrecere dată de Gregory Peck l-a cunoscut pe Mel Ferrer. Avusese apariții în filme de succes, un exemplu „Lili”, cu Leslie Caron. Cluul poveștii a fost că fusese căsătorit de trei ori, avea cu 12 ani mai mult și 4 copii. Dar ea voia neapărat să se mărite (să-l uite pe Holden?) și să aibă propriii ei copii. Erau doi actori consacrați sortiți unor mari cariere. Păreau perechea potrivită. Au apărut împreună pe Broadway în spectacolul cu piesa „Ondine”, remarcați de presă și public. În septembrie 1954 se căsătoresc. Se întîmpla cu puțin timp înainte să meargă la Roma să filmeze împreună în superproducția „Război și pace” (Hepburn o juca pe Natașa, Ferrer pe Andrei Bolkonski).
Filmografia ei se îmbogățește de aici încolo în fiecare an. Nu mai cunoaște enormul succes pe care l-a avut cu „Vacanță la Roma”, dar nici nu se face uitată. Apare în „Fanny Face” (cu Fred Astaire), etc. În 1960 are un copil cu Mel Ferrer, pe nume Sean. Marea ei dorință se împlinise. În 1961 apare în „Dejun la Tiffany”. Truman Capote, autorul povestirii (1958) după care s-a făcut filmul nu a fost de acord cu distribuirea ei. O voia pe Marylin Monroe, opusul ei ca tip de actriță. Cu toate astea filmul (premieră în 1961) a avut succes de public și presă. A obținut mai multe Oscaruri, iar ea a fost nominalizata pentru rolul Holly Golightly. În 1962 apare cu Cary Grant in „Șarada”, pentru care primește premiul Bafta.
Doi ani mai tîrziu joacă în „ My Fair Lady”, după piesa de teatru „Pygmalion” de George Bernard Show. Mulți au considerat că nu era potrivită în rolul Elisa Doolittle. Julie Andrews părea alegerea cea mai bună. Jucase rolul cu un enorm succes pe Broadway cu Rex Harrison. Nu știu cît și-a dorit Audrey Hepburn acest rol, dar Jack Warner, patronul Warner Brothers, a insistat din rațiuni financiare. Fiind un film scump, avea nevoie de un superstar care să aducă încasări. Ceea ce Audrey Hepburn era în mai mare măsură decît cealaltă. Studioul a preferat ca în secvențele muzicale o soprană să o dubleze pe Hepburn -ea (spre deosebire de Julie Andrews, cîntăreață profesionistă) nu cînta la nivelul cerut de partitură. La ceremonia atribuirii premiilor Oscar, „My Fair Lady” a luat toate premiile posibile. Minus cel pentru rolul principal feminin, care a revenit lui Julie Andrews pentru „Mary Poppins”. Cu asta șansele lui Audrey Hepburn de a lua Oscarul s-au terminat, a comentat presa, acum defavorabilă ei.
În 1966 a făcut „How to steal a million” (Cum să furi un milion) cu Peter O’Toole, iar în 1967 a apărut în „Two for the road” (cu Albert Finney) și în „Wait until dark” (Așteaptă pînă se întunecă), regizat de Mel Ferrer. Mariajul lor nu mergea bine din cauza aventurilor lui extra-conjugale. În 1968 au divorțat. Alt eșec. După despărțirea de Mel Ferrer a jucat tot mai puțin, s-a retras un pas înapoi. Era mai interesată să-și crească băiatul, pe Sean, decît să se afle pe platourile de filmare. A mai fost ceva – timpul a trecut peste ea, rolurile de ingenuă în care a strălucit în anii 50 nu i se mai potriveau. Cariera ei a intrat în declin.
S-a recăsătorit cu medicul psihiatru italian Andrea Dotti, cu 8 ani mai tînăr decît ea. Au avut un copil împreună, Luca. Și de data asta a nimerit prost. Ea a aflat destul de repede ca are aventuri cu femei, de regulă mai tinere decît ea. Era un playboy, curtat de diverse frumuseți. Ea nu s-a mai simțit nici iubită, nici respectată. Au rămas împreună pentru îngrijirea copilului. Nu uitase suferința din copilărie legată de absența tatălui. Dar în 1980 totuși au divorțat. A considerat că ambii copii (Sean, cu Mel, și Luca, cu Dotti) erau destul de mari să înțeleagă. Încă un eșec.
Din 1980 a fost ambasador UNICEF și a cutreierat planeta pentru a da asistență copiilor. S-a ocupat cu generozitate de adăposturi pentru ei, de hrană și îngrijire medicală. Mai ales de strîngeri de fonduri. Ronald Reagan a decorat-o pentru străduința ei altruistă. Din același an, 1980, l-a avut ca partener pe actorul olandez Robert Wolders. Un cuplu surprinzător. Wolders era văduv după Merle Oberon, cu 25 de ani mai în vîrstă decît el. Au rămas împreună pînă la moartea ei.
La final aș spune că Audrey Hepburn – glamour, șic, strălucire – a fost perfectă interpretînd roluri scrise de alții – scenariști, regizori, producători. Nu la fel de bine i-a reușit propriul ei rol. Rolul „Audrey Hepburn” l-a cam ratat.
S-a stins după un cancer neiertător în 1993. A fost îngropată într-un sat elvețian unde locuia din 1963. Prezente la ceremonie, circa 2.000-3.000 de persoane. Printre ele Mel Ferrer și Luca Dotti, Robert Wolders, cei doi copii, un frate. Apoi Alain Delon, Herbert de Givenchy, Roger Moore etc.
Fragment din „Repertoarul amorului”, volumul doi.
Stelian Tănase
