Cum să faci un film într-o manieră simplă și care să te facă să urli de furie? Păi…, vorbești cu tînărul regizor Jeff Nichols, alegi o întîmplare adevărată și îl lași să scrie și scenariul. Loving este un film despre un cuplu interrasial ce înfrunta lumea în… 1958. Am pus punctele de suspensie pentru că deși în prezent căsătoriile dintre persoane din rase diferite tind să devină o obișnuință, tot există probleme pe care un asemenea cuplu va fi nevoit să le înfrunte, cu toate că de la povestea familiei Loving au trecut aproape 60 de ani.
Și astăzi, cînd clamăm acceptarea, deschiderea și egalitatea (cel puțin în lumea civilizată, măcar la nivel teoretic!), mai este mult pînă în momentul în care va fi acceptată în totalitate ideea că singura rasă existentă este cea… umană, cromatica neavînd nici o legătură cu ea! Din păcate, acceptarea totală a miscegenației (prefer acest neologism celui de metisare) este încă doar un deziderat, iar pînă la a celebra și nu a tolera mariajul interrasial – un drum și mai lung!
Revenind la perioada în care are loc acțiunea filmului, trebuie să spun că în șaisprezece state din America era ilegal să închei o căsătorie interrasială. În „Țara Libertății”, aka Land of the free, exista o lege din 1924, prin care Congresul american a votat actul integrității rasiale care interzicea căsătoria dintre albi și negri. De fapt, cred că legea se referea la interzicerea relațiilor între caucazieni și restul, format din negroizi, mongoloizi, australoizi. Și taman atunci, Richard şi Mildred Loving s-au hotărât să se căsătorească! De ce? Pentru că se iubeau și nu le era rușine de ceea ce simțeau unul pentru celălalt. Puteau să nu o facă și să trăiască ascunși, cu frica de a nu fi descoperiți, dar ei au ales calea grea, chiar pușcăria, pentru a spune lumii că iubirea e un sentiment normal, de care nu trebuie să îți fie rușine. Dar pentru că legea a fost aplicată dur (ei fiind sfătuiţi de avocat să îşi recunoască vinovăția și să aleagă calea exilului pentru 25 de ani!), cei doi au plecat în statul Columbia (acolo unde și oficiaseră căsătoria) și abia după șapte ani Mildred și Richard au hotărît că e destul. Ajutați de Uniunea drepturilor civile americane și chiar de Biserica Prezbiteriană au ajuns la Curtea supremă de justiție, iar în 1967 legea antimiscegenaţie a fost declarată neconstituţională pe baza principiului egalităţii din cel de-al XIV-lea Amendament. Adică simpla (vorba vine!!) cîștigare a acestui proces a schimbat Constituția SUA??? Wow, long live America!
Cei doi actori, Ruth Negga și Joel Edgerton, reușesc să transmită mai mult prin gesturi și priviri decît prin cuvinte. Nu există replici lungi, fraze pompoase și monologuri plictisitoare, nu sînt efecte speciale și nici cascadorii spectaculoase. Sînt doi oameni simpli contra lumii, care au reușit să își cîștige dreptul la iubire!!! Pentru că ei au știut ce urma să se întîmple, la serviciul bărbatului sau la joacă, atunci cînd copiii lor erau numiți corcituri, și asta le-a dat puterea să meargă înainte, în pofida a tot și toate, cu un curaj aproape eroic și cu o asumare conștientă pînă în plăsele.
Joel Edgerton (actor, scenarist, regizor şi producător australian, cunoscut mai ales din apariţiile lui din Zero Dark Thirty, Exodus: Gods and Kings, dar mai ales din minunatul The Great Gatsby al lui Baz Luhrmann, unde face un rol de calibru – Tom Buchanan – în compania lui Leonardo DiCaprio, Tobey Maguire şi Carey Mulligan) este aproape de nerecunoscut în rolul lui Richard Loving. Reușește însă minunat să intre în pielea băiatului bun, dar rudimentar, ce refuză să accepte faptul că a fi moral și a te căsători cu femeia pe care o iubești este un delict. Jocul lui centrat pe limbajul mimico-gestual este într-atît de convingător încît ne face să empatizăm cu el și lupta lui contra nedreptății și absurdului situației.
Și să nu fiți surprinși că și azi mai sînt puriști care încă mai cred în mitul dezvoltării progresive și în faptul că rasa albă reprezintă punctul culminant al dezvoltării evolutive! Slavă Domnului că au rămas însă puțini care discreditează simplul „ghinion” al celorlalte rase care s-au născut în alte zone geografice, în care melanina se produce în cantități diferite. Aşadar să nu dăm vina pe genetică, ci pur și simplu pe … chimie! Cît despre mentalități retrograde, prostie și intoleranță, nici nu mai aducem vorba, că doar sîntem trăitori în secolul XXI!
Și dacă legile se mai și modifică, nu același lucru se întîmplă cu convingerile care par să fie eterne, așa că pînă cînd oamenii nu vor realiza că nu există decît o singură rasă, cea umană, n-o să putem vorbi despre o schimbare reală.
Iar după acest film, minunat în simplitatea lui, vă mai recomand cu aceeași căldură să căutați și documentarul lui Nancy Buirski din 2011, The Loving Story.
Regizor: Jeff Nichols
Scenariu: Jeff Nichols
Cu: Ruth Negga, Joel Edgerton, Will Dalton, Alano Miller, Chris Greene.
Michaela Platon,
Jurnalist de film
