În momentul cînd, parcă acum vreo lună, dl. patron Becali Gheorghe a anunțat că el nu mai pune la echipă decît antrenor creștin-ortodox, am crezut că e glumă. Și am așteptat o reacție virulentă a organismelor responsabile, internaționale și naționale (în ordinea asta, că doar noi întîi așteptăm să vedem dosul extern, după care reacționăm … cu limba, de la intern!, doar vă e proaspăt în minte cazul Colțescu, nu?) care să-l înfiereze cu mînie haștagistă și oengistă pentru forma asta de discriminare de-a dreptul impardonabilă pe domnul patron Becali Gheorghe. Păi cum, adică? Cine-i dă dreptul să anuleze dreptul la muncă cinstită, în stîna lui, a unor musulmani, adventiști ori budiști? Păi ce? Ăștia nu e om!?! Ei, lucrurile însă trebuie nuanțate. Viața (cum ar zice metaforangiii de presă sportivă) „nu are doar alb și negru” (ptiu!, m-am luat și eu după Colțescu, poate vine vreun organism de poliție a presei și-mi f…reacă vreo amendă!), ci nenumărate nuanțe, de care am devenit pînă și eu conștient cînd l-am văzut pe dl. Becali în plină acțiune de creștinare a continentului african! Așadar, și aici e chestie de strategie: domnia sa își dorește fotbaliști de indiferent ce culoare, dar creștin-ortodocși. Eventual făcuți, nu născuți! Nu contează. De aceea, acțiunea de creștinare a Africii este salutară. În asemenea condiții, eu personal mă aștept ca FCSB să se întărească fără măsură, iar în competiția aia pentru fraieri în care va accede să treacă măcar de turul I preliminar! Fapt pe deplin plauzibil, din moment ce pînă să-și întărească lotul cu ortodocși din Uganda ori Namibia, s-a produs întăreala staff-ului: a fost hirotonisit (în cazul acesta, e singurul verb posibil!) antrenor unu’ Dinu Todoran, pe care l-a găsit în biserică de sfinții Constantin și Elena. Amin!
