Așa, mai modest, ca în vreme de criză, totuși războiul psihologic al transferurilor virtuale din fotbalul românesc continuă, pentru că trebuie cumva să opereze un fel de lege a compensației, adică dacă fotbal nu mai avem aproape deloc, măcar la transferuri să ținem coada sus! Mă rog, nu chiar la transferuri, ci la discuții despre. Asta și fiindcă acest paradox este complet nefuncțional, adică prin ce mijloace ai putea transfera fotbaliști care… nu joacă fotbal!?
Înainte să ne ocupăm de transferurile nerealizate, să aruncăm o privire și spre cele finalizate. Și aici e o ciudățenie, fiindcă cel puțin la Dinamo avem unele… dublu finalizate! Adică jucătorii ăia aduși prin toamnă tumnai din Spania și angajați cu ‘j’ de mii de coco pe lună (fiecare din ei avea salariul cît toți românii din lot la un loc!), au curățat și ultimele resturi de euroi din conturi și s-au… retransferat! Adică s-au cărat de unde au venit – ei, nu, nu veniseră chiar de la Barca și Real, cum zicea patronatul, tot spaniol, ci mai de prin ligile a treia și a patra, deci acolo s-or fi repatriat, pe la Alcoyano și Ponferradina.
Paranteză: oricum, ca principiu de muncă și viață, parcă tot e mai bine să pleci din Spania în Spania via România, decît ca Șumudică, din Turcia tot în Turcia, via tot București!
Revenim la fotbaliști (sau ce-or fi ei): transferurile de români în lumea mare a fotbalului au două direcții: în lumea mare de dincolo și în lumea „mare” de la intern, unde prin „mare” se înțelege doar FCSB, sau cel puțin așa crede Gigi, care FCSB „nu se refuză”. Ei, doar în general, că în particular se refuză, cum a făcut copiluțul ăla de la Botoșani (pe care l-aș înfia, zău!) care s-a dus la București, unde a aflat că în România lui Gigi contractele pe doi ani durează… cinci! Ba și cu bonus, adică semnezi și o prelungire datată în viitor, care-l face pe ăla de 2, adică 5, de…7! Să vă mai văd mirîndu-vă că Becali a făcut pîrnaie! Iar lumea „mare” de dincolo mai are de strîns bani dacă vrea să-l cumpere pe Man, care cînd e de 7 milioane Gigi vrea 10 de la Marseille, apoi cînd se face de 10, Gigi vrea 14 de la Fiorentina, iar cînd în sfîrșit se face de 13 la niște rusălăi, Gigi zice că fără 15 nici nu discută. Iar noi ne uităm ca proștii și ne mirăm tot ca proștii cînd vedem că pe la 22 sau 23 de ani fotbaliștii români trecuți pe la FCSB sînt buni doar de aruncat la coș sau la Lvov!
