Multe mi-aș fi putut imagina despre mine în postura atît de telespectator cît și de fan bolnav, de mai bine de 60 de ani, al Real-ului de Madrid, dar că voi apuca și ziua în care o să-l ascult… la televizor pe El Clasico nu! Povestea e cu atît mai năucitoare cu cît la ora începerii partidei mă aflam în Marea Britanie, țara în care s-au inventat atît fotbalul, cît și televiziunea!
Tot aici, însă, de-a lungul vremii s-au produs fel de fel de legi mai degrabă năucitoare decît folositoare, cea despre care vreau să vă povestesc acum și care m-a afectat direct numindu-se „The 3 p.m. Blackout Law”. Conform acesteia, a cărei apariție este datată în anii `60, pe teritoriul Marii Britanii nu pot fi televizate sîmbăta meciuri de fotbal a căror oră de începere se situează între 14.45 și 17.00! Cum de ce!? Pentru ca echipele din ligile inferioare care joacă tocmai la aceste ore să aibă spectatori în tribune și, deci, încasări!!! Inițial țintită pe echipele din Premier League (ca să se umple tribunele și la un Grimsby-Salisbury din Liga a V-a, să zicem), legea s-a extins și la meciurile televizate din lumea întreagă, astfel încît Barcelona-Real din 28 octombrie, cu începere de la ora locală 15.15, n-a fost televizat nicăieri în Marea Britanie!
Încă mai mult, nici de piratat pe net nu a fost posibil, chiar dacă mă aflam alături de un expert în computere și hackerit! Tot ce a reușit a fost să mă conecteze la Real Madrid TV, care avea ecranul împărțit în trei: sus, în stînga, erau un el și o ea care priveau într-un televizor, discutînd și cu comentatorul aflat în tribună la Barcelona, și care se vedea în dreapta, tot sus, în timp ce în jumătatea de jos erau imagini live cu banca de rezerve a Real-ului și cu Carlo Ancelotti în picioare, agitîndu-se! Un ospiciu total, evoluția din teren citindu-se mai întîi în ochii și în reacțiile celor din ecran! Sigur că victoria m-a uns pe suflet, iar imaginea cu Mick Jagger și cu Ronnie Wood distruși în tribune (că Barca a jucat cu limba Rolling Stones pe piepturi!) m-a bucurat și mai tare: așa le trebuie dacă dau limba cui n-o merită!
