Titan sau pitic?

Fotbalul, la noi, pe restul planetei, probabil și în restul galaxiei, este o combinație absolut năucitoare de artă pură și corupție dusă dincolo de închipuire. Corupția, despre care am mai scris aici de nenumărate ori, îmbracă toate formele cu putință și penetrează absolut toate structurile, pînă la vîrful organismelor internaționale, UEFA și FIFA. S-au luat șpăgi de foarte multe milioane pentru atribuirea organizării campionatelor mondiale, s-au trucat meciuri pentru ca țările alea care trebuiau să se califice chiar să o facă (amintiți-vă nenorocirea aia de baraj pentru World Cup din Africa de Sud, cînd Franța s-a calificat în dauna Irlandei, cu ofsaid, henț, aut de poartă și din toate astea… golul calificării!), s-au delegat arbitri cunoscuți ca borfași pentru a „rezolva” meciurile cu probleme, și cîte și mai cîte… Astea toate în cazul competițiilor pe echipe, atît de club, cît și (de fapt, mai ales!) naționale.

Mai avem însă și competiții… individuale! Deși fotbalul e sport de echipă, disputele individule au și ele farmecul și savoarea lor. De pildă, ani întregi s-a tot discutat (și disputat) problema celui mai bun fotbalist din istorie: Pele sau Maradona? De cînd au izvorît cei doi titani ai zilelor noastre, Messi și Ronaldo, parcă dezbaterea despre Pele și Maradona s-a mai estompat. Ei, am ajuns unde intenționam. Într-un an în care cei doi care au monopolizat mult timp Balonul de Aur au avut prestații absolut palide, nici nu mi-aș fi închipuit că trofeul nu se duce la cei care chiar au făcut cîte ceva: Halland, Lewandowski, M’Bappe, Lukaku. Numai la Piticu’ nu avea ce să caute! Fiind însă suferind după înțărcarea de la mama sa, Barcelona, ăi’ de atribuie trofeul s-au gîndit să-l mîngîie ca să-i treacă suferința, așa că s-au dus pe strada vecină și l-au alinat live. Vorbeam de artă și corupție. Piticu’ e artist, asta e clar. Da’ ăia de la France Football n-or fi corupți măcar cît dl. Platini, un celebru pușcăriaș, fost și el Balon de Aur?