Pare deja, de fapt de foarte multă vreme, ceva de domeniul psihiatriei, deși de bun simț ar fi ca înaintea medicinei cazul să fie preluat de procurorii de toate rangurile de la stagiari pînă la cei mai ruginiți de prin DNA și de pe unde or mai fi, că de lucru ar găsi toți, fără îndoială. V-ați prins, desigur, că e vorba din nou (cred că scriu acum a 13.209-a oară despre ăștia!) despre porcăria profund penală care se tot învîrte în jurul fostei echipe a Miliției. Deja povestea a devenit grețoasă, iar toți paraziții, de toate națiile, etniile, calificările, gradele și funcțiile care s-au pricopsit dînd tunuri din toate pozițiile cred că se numără cu sutele. De aici nu se poate desprinde decît o singură concluzie de bun simț: aceea că a fost de unde mulge și iar mulge, produsul finit („cașcavalul”, cum îl alintă în argoul cel mai pur milițienesc fostul milițian și șef de LPF, poreclit, cum altfel?, Corleone!) fiind îndestulător pentru toți borfașii care au profitat zeci de ani de pe urma ei, a fostei glorii fotbalistice Dinamo.
Cronologia ultimilor cîțiva ani include niște dubioși spanioli care au „angajat” niște fotbaliști, sigur că tot spanioli, bătrîni și cu burți dodoloațe pe salarii de ‘j’de mii de coco (pe care le-au plătit fanii echipei, făcînd chetă!), apoi niște pseudojuriști români deveniți „administratori” în condiții de insolvență, de fapt de faliment poreclit astfel, cu antrenori și fotbaliști angajați fraudulos, pe niște salarii doar pe gură și pe hîrtie (că pe carduri, canci!). Ultimul neisprăvit pripășit pe-acolo și poreclit antrenor, Ovidiu Burcă, a făcut niște istericale de maimuță-n călduri cînd amărîții de fotbaliști neplătiți au făcut grevă, grohăind că „la Dinamo nu vii să cîștigi bani!”. Dar ce, măi ăsta? „Pasiune”, cum le-ai spus fotbaliștilor? Dar tu ce-i duci, mă, la sfîrșit de lună, nevestei? Pasiune!?
Închideți, naibii, taraba. E mai bine decît să vă bateți joc de toți. Sau să o închidă naibii DNA, dacă mai există!
