În anii ‘70 – anii de glorie ai rock-ului românesc -, trupe precum Phoenix, Sfinx, Progresiv TM sau Pro Musica erau fereastra spre libertatea de care aveau nevoie românii. Rockul românesc creat în acea perioadă rămîne relevant pentru că a demonstrat că muzica poate supraviețui chiar și în condiții dificile.
Tind să cred că spiritul acelor ani nu a dispărut, ci a găsit forme noi de expresie. Iar unul dintre proiectele care încearcă să ducă mai departe această moștenire este grupul Meșterii Rock, fondat de basistul și compozitorul Josef Kappl, unul dintre cele mai importante nume din muzica românească.
Grupul a luat naștere într-un moment de reorganizare artistică pentru Kappl, scopul fiind crearea unei formule muzicale noi care să ducă mai departe compozițiile sale și să deschidă drumul unor proiecte artistice mai ample, inclusiv lansarea unor materiale noi de studio. La început, grupul s-a numit Pasărea Rock și i-a avut în componență pe Ioji Kappl, Nicu Patoi, Ovidiu Lipan Țăndărică, Narcis Tran-Korsar și Sorin Voinea, cu un ”special guest” care își făcea apariția ocazional: Mircea Baniciu.
Grupul a suferit, ulterior, cîteva modificări, iar Pasărea a luat forma Meșterilor Rock, de data aceasta alături de: Ioji (bien sûr!) – chitară bas și voce, Nicu Patoi – chitară, Marcel Moldovan – tobe, Codruț Croitoru – voce și Narcis Tran-Korsar – voce și chitară acustică.
În aprilie 2024 se lansa discul Cavalcada. Este un album care nu încearcă să copieze trecutul, dar nici nu se rupe de el. Albumul respiră influențe clare din universul sonor care l-a consacrat pe Kappl, însă este filtrat printr-o orchestrare mai amplă și mult mai actuală. Muzica, atent construită și expresivă, este însoțită de texte cu profunzime, semnate de autori precum Șerban Foarță, Andrei Ujică, Florin Dumitrescu și Cătălin Răcilă, alături de cîteva creații care îi aparțin în totalitate lui Kappl.
Unul dintre meșteri – Codruț Croitoru – mi-a declarat de curînd că înregistrările acestui album au început încă de pe vremea „Păsării Rock”: „A fost o muncă asiduă, mai ales din partea lui Ioji Kappl. Totuși, și în perioada pandemiei, chiar dacă nu ne puteam întîlni, ne-am organizat și am înregistrat, fiecare pe cont propriu. Chiar dacă, din punct de vedere muzical, predomină atmosfera anilor ‘70, albumul este la zi din punct de vedere al producției. Cred că rezultatul este unul bun, iar publicul este cel care poate confirma asta, pentru că, pînă la urmă, părerea lui este cea care contează.”
Cavalcada este un album matur, ambițios, ba chiar solemn – un material care arată că există încă muzicieni care tratează rock-ul cu seriozitate și devotament. Iar publicul e pe măsură: „Pînă la urmă, Phoenix respiră în continuare sub aceste haine ale grupului Meșterii Rock. Reacția publicului îl emoționează de fiecare dată pe Ioji. Nu vorbim doar despre cei care au prins Phoenix în acele vremuri, ci și despre generații care au crescut cu muzica lor, fără să-i vadă live. Încă există fani devotați, exact cum îi vedeam noi cînd eram mici, în videoclipurile trupelor din afară. Se citește mulțumirea pe chipul lor, iar pentru noi, ca artiști, asta este cea mai mare realizare.”
Ioji Kappl și colegii săi demonstrează că spiritul acestei muzici nu aparține doar trecutului, ci se regăsește în continuare în creații mature, construite cu respect pentru rădăcini și cu deschidere către prezent. Iar celor care încă mai cred în forța rock-ului românesc nu le rămîne decît să asculte, să redescopere și să se bucure de această poveste începută cu multe decenii în urmă…
Alexandra Cuza
