Jeff Beck ne-a lăsat săraci

Dincolo de a fi o pseudometaforă, e chiar un mare adevăr: nu doar lumea muzicală, ci lumea în general e mult mai săracă de cînd Jeff Beck s-a dus și el Dincolo. Groaznicul eveniment a avut loc pe 10 ianuarie și a fost unul cu totul atipic, așa cum a fost și chitaristul genial Jeff Beck: acesta s-a stins ca urmare a unei meningite bacteriene, și nicidecum după vaccinarea anti – COVID 19, cum au încercat să speculeze antivacciniștii, pe care însă familia lui Beck i-a atenționat să înceteze cu prostiile. A fost chitarist într-un grup antologic de la mijlocul anilor ’60, The Yardbirds (pe care l-am putut vedea și noi în celebrul film „Blow-up”), unde l-a urmat pe Eric Clapton și a fost urmat de Jimmy Page, apoi a înființat Jeff Beck Group, pentru ca o vreme să cînte și într-un trio colosal: Beck, Bogert & Appice. Partea interesantă este aceea că Beck nu a cîntat decît extrem de rar vocal, șase dintre cele șapte premii Grammy ale sale fiindu-i acordate pentru „Cea mai bună prestație de rock instrumental”, iar celălalt pentru pop instrumental. Era atît de bun și de generos încît a cîntat alături de nenumărate nume mari, pe unele chiar el însuși promovîndu-le pînă la statutul de superstar. La plecarea lui Syd Barrett din Pink Floyd a fost dorit acolo, dar, povestește Nick Mason, „nici unul dintre noi n-a avut curajul să îl abordeze!”. Primul său album solo, după plecarea din Yardbirds, a fost realizat cu participarea (țineți-vă bine!) următorilor: Eric Clapton, Jimmy Page, Keith Moon, John Paul Jones și Nicky Hopkins. Iar la moartea lui Brian Jones, în 1969, Rolling Stones l-au vrut și ei în grup. Nu s-a drogat, n-a fost alcoolic, a fost doar un enorm muzician. A fost mereu, în toate clasamentele, printre cei mai buni cinci chitariști din istoria rock-ului. A fost. Domnul să-l odihnească! (Foto: CNN)