În numele șpițului!

O bună perioadă de timp, adică în ultimele 4-5 ediții de campionat românesc de fotbal românesc din România, am fost oarecum feriți de fenomenul pandemic de mai acu’ vreun deceniu-două, cînd nici nu începea bine campania de transferări, că ne și trezeam bombardați pe pagina întîi a ziarelor de sport și în moțul știrilor televizate cu niște știri năucitoare. Conform acelor știri niște jucători pe care nu numai că nu-i remarcaserăm, dar nici măcar nu-i observaserăm în campionatul nostru, și așa amărît, aveau să plece pe niște sume năucitoare la echipele cele mai tari din cele mai tari campionate europene, precum Barcelona, Internazionale, Liverpool, mai rar Real, Juventus ori Bayern, care, însă, își manifestaseră și ele interesul pentru respectivii împiedicați! Ulterior nivelul echipelor interesate scădea pînă la, să zicem, Betis, Genoa și Sheffield, pentru ca finalizarea negocierilor și tranzacția definitivă să-i găsească la Trabzon, Lvov sau, maximum posibil, Ludogorets! Cum ziceam, de vreo cîțiva ani, discuțiile astea au dispărut pur și simplu, cam o dată cu umplerea pîrnăilor cu lotul acela de „oameni de fotbal”. Ăsta a fost de altfel singurul cîștig al operațiunii ăleia la fel de grețoase ca „transferurile” imaginare ale jucătorilor „vopsiți”, cum splendid îi numise domnul Ioan Andone cîndva.

Ei, și tocmai cînd începeam să ne obișnuim cu liniștea din bătătura noastră, ignorată de asemenea operațiuni de mai toată lumea de pe lume, iată că a explodat bomba bombelor: pe nu știu care (de fapt știu, dar nu zic!) fotbalist al FCSB,  nu știu care echipă din nu știu care țară (ba știu și asta, dar tot nu zic!) dă nu știu ce sumă. Ei, p-asta o zic: 14 milioane de coco. Iar pe un altul, tot de acolo, alte 10 milioane! Ho-Ho-Hoooo!, ar fi zis Moș Crăciun cu sacul burdușit. Numai că nici Moșul nu mai e ce-a fost, așa că s-a cărat de unde a venit, cu sac cu tot. Fiindcă stăpînul celor doi, domnul Becali, în loc de 14 plus 10, vrea 17, respectiv 14, adică un total de 31 în locul celor 24 de milioane.

Nu vă grăbiți să ziceți ceva de mama domniei sale! Eu aștept doar momentul cînd o s-o ia o dată în numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfîntului Duh, iar ca bonus și un șpiț fix în dos, în numele nesimțirii cu care-și tratează sclavii!