Dar dacă-i un restart!?

Avînd eu așa o bănuială că ăsta ar cam fi ultimul număr al Jupânului din acest mai mult decît nenorocit an 2020, am să încerc să fac un fel de bilanț (la ce!?, că doar activitatea muzicală practic a înghețat, din moment ce concertele și festivalurile s-au anulat, concursurile tv de talente au ajuns și ele parodii, desfășurîndu-se fără public, iar casele de discuri și-au închis și ele ușile, pentru a nu se aduna mai mulți oameni, adică grupuri, la un loc) al evenimentelor mai degrabă improvizate sau care au forțat realitatea complet ostilă, cu mențiunea că pînă și fotbalul a găsit ceva soluții spre a nu se întrerupe complet, în timp ce muzica a ieșit învinsă… prin neprezentare! Așadar, la noi în bătătură, cele două festivaluri devenite deja clasice, cel de Blues și Bucovina Rock Castle, au fost silite să-și amîne cu un an ediția lovită de pandemie, la fel cum s-a întîmplat de fapt în toată țara și în toată lumea.

Să sperăm că BRC va avea timp să se reașeze pînă în august, ceea ce mă îndoiesc că se va petrece cu blues-ul, programat cu două sau trei luni mai devreme. Eu personal aștept Festivalul de la Brezoi unde, măcar la anul, sper să o văd pe Beth Hart pe care am ratat-o pînă acum de două ori (plus anul ăsta, deci de trei!), dar să-i văd și pe Samantha Fish ori Eric Gales.

În lume, cred că evenimentul anului poate fi considerat apariția noului album AC/DC și a single-ului extras de pe acesta, ambele produse cocoțîndu-se încă din prima săptămînă de vînzare direct pe locul I, ceea ce nu poate mira pe nimeni.

Pe locul II eu așez concertul din 25 februarie (de cu o zi înaintea lockdown-ului!) de la London Palladium, organizat de Mick Fleetwood pentru a onora exemplara activitate muzicală a genialului său coleg de la Fleetwood Mac, Peter Green.

În sfîrșit, deschiderea magazinului Rolling Stones de pe Carnaby Street ocupă locul III în inima mea. Trebuie să subliniez că pe parcursul întregului an nu au venit știri decît cu muzicieni cu adevărat importanți, maimuțele create artificial dispărînd de parcă nici n-au existat. De fapt, ele chiar nu există. De aici trag o concluzie care aș fi fericit să fie corectă: anume că pandemia a făcut să dispară panaramele, făcînd ca Muzica să redevină Muzică. Doamne ajută!

Vă doresc un 2021 plin de concerte, deci de viață.