Mulți dintre dumneavoastră erați prea mici (unii nu erați nici măcar… programați!) în anii ’90 ca să vă amintiți ori ca să fi aflat de la alții despre legendarul proces pe care dl. Ion Țiriac (un fost jucător de tenis și de hochei, ulterior miliardar de mare anvergură și ucigaș de porci mistreți) l-a intentat excepționalei reviste săptămînale de umor <Academia Cațavencu>. În lumea normală există niște norme, niște repere, pe care dacă le încalci riști diverse chestii, cum ar fi discreditarea definitivă și totală. Unul din aceste repere este să nu te repezi (ca mireasa…!) la presă decît în situații extreme. Iar miștoul la care îl supuseseră Cațavencii pe Moș Țiriac nu era o situație din acestea, ci doar un mișto, la care oamenii normali rîd sau măcar zîmbesc, și își văd de ale lor. O străveche vorbă, la care ader din străfundul meu, zice că îngrămăditul n-are simțul umorului. Domnul Țiriac nu l-a avut atunci (de fapt, niciodată!) așa că a chemat în judecată <Academia Cațavencu> la TMB Sector 1. Prilej minunat pentru ca băieții, în numărul următor, să i-o mai tragă o dată domnului în cauză: „Păi bine, Tataie, pe Boris Becker îl chemi în judecată la New York, iar pe noi la TM București? Așa am ajuns!? Noi, care sîntem cel mai bun ziar din lume, să ne cheme la tribunal un tenisman second hand la București? Păi ce, noi n-am fi văzut New York-ul pe banii lu’ matale? Ce, sîntem mai fraieri și ca Becker?”. Anii au trecut ca nouri… Dl. Țiriac evident că nu a găsit umor de cumpărat nicăieri, cu toți banii lui… În schimb, o televiziune de știri, confundînd rachetele de tenis cu rachetele lui Putin, l-a chemat pe Tataie să-și dea cu părerea despre războiul ăsta de acum. Trebuia să-l vedeți debitînd fel de fel de adîncimi! Abia aștept să-l cheme și pe ălălalt băiat cu rachete, Năstase, că ăsta-i și ditamai Generalu’!
