Neda Nejdana, MAIDAN INFERNO

Am primit recent piesa de teatru ”Maidan Inferno” scrisă de Neda Nejdana, din Ucraina, tradusă în limba franceză de Estelle Delavennant în colaborare cu Tatiana Sirotciuc și Christophe Feutrier (Editura L’Espace d’un Instant, 2016). Pornind de la evenimentele din 2013-2014 de la Kiev și din alte orașe, cînd revolta de ample proporții a fost cunoscută ca „fenomenul Maidan” – vizînd punerea sub acuzare a președintelui de atunci, Victor Ianukovici, alegeri noi, instituirea democrației – această piesă pare a fi și o reprezentare a invaziei ruse din 2022, plină de violență și atrocități inimaginabile.

 Autoarea s-a născut în 1971 la Kramatorsk, în sud-estul țării, a studiat istoria artei și filologie franceză la Institutul de Limbi străine din Kiev. La Academia Mohyla a studiat  culturologia, după care s-a instruit și la Centrul de dramaturgie modernă experimentală din Kiev, în Școala lui Anatoliy Diacenko. A urmat o carieră dedicată artei spectacolului: critic și responsabil al rubricii teatrale pentru revista ”Kino-Teatr”, apoi dramaturg la teatrul municipal din Kiev. Din 2000 a lucrat la Centru Less Kourbass, ca specialist în dramaturgia contemporană. Este formator în dramaturgie, mai ales la Universitatea Taras Șevcenko din Kiev. Ca regizor, a participat la crearea site-ului ”Virtep”, dedicat teatrului. A scris aproape 30 de piese, dintre care majoritatea jucate de peste 70 de ori. Este și autoarea unei culegeri de poezie și a mai mult de 80 de articole științifice despre teatru, cinema, dramaturgie. A coordonat diverse antologii teatrale, a tradus în limba ucraineană numeroase piese din limba franceză (în principal pe ale lui Matei Vișniec, ale cărui ecouri intertextuale se regăsesc în creația sa). Piesele Nedei Nejdana sînt traduse în numeroase limbi, multe fiind selectate pentru antologii reprezentative ale teatrului din extremul contemporan. Este deținătoarea  a numeroase recompense: Premiul „Petro Kraveț” și cel al Președinției Republicii Ucraina.

 Așa cum menționează nota editurii, piesa ”Maidan Inferno” se înscrie în mai multe realități. Într-adevăr, citind această traducere fidelă, într-o franceză argotică, presărată cu termeni preluați din limba ucraineană actuală (mai ales termenii folosiți de manifestanții din piața Maidan) am constatat cît de bine sînt împletite firele epice, motivele, temele care subîntind tot acest text. Denunțînd politicul sub toate formele lui (corupția, minciuna conducătorilor, reprimarea violentă a manifestanților, de multe ori cu mercenari ruși etc.), efectul dezastruos asupra diverselor generații de ucraineni care participă la revoltă, drama țării și a personajelor se desfășoară în fața ochilor, prin lectură, așa cum probabil a fost prima reprezentație teatrală.

Cei șapte protagoniști ai piesei, bine individualizați, sînt reprezentativi pentru  categoriile sociale din care fac parte : alpinistul Oreste, care se va îndrăgosti de studenta la Filologie Ania/Angelina; paznicul Stepanici, participant la revoltă pentru a-și răzbuna fiul omorît în inumanul sistem penitenciar al țării; infirmiera Zoia; seminaristul Pafnuțiu, care va reveni la numele anterior, Yaroslav; muzicianul Liub/Liubomir; ziarista Margot. Simbolistica numelor este evidentă, alpinistul Oreste, cel ce aspiră spre înălțimile munților, pare a fi continuatorul personajului mitologic. Zoia este infirmiera care are în grijă ”viața” celor din jur, Liubomir este plin de iubire, jurnalista Margot, cu nume occidentalizat, are ”look”-ul  și toate ticurile tinerelor jurnaliste care știu că trebuie să „dea bine pe sticlă” atunci cînd transmit, oricare ar fi mediul…

În paralel cu derularea evenimentelor, cu rezistența acerbă în acest adevărat infern (în care manifestanții ard cauciucuri ca să se încălzească în nopțile geroase petrecute sub cerul liber, iar ”focul” și ”gheața” se întîlnesc acolo într-o perfectă dialectică a contrariilor) autoarea inserează în text discursul interior al fiecărui personaj, revelator pentru starea de spirit a curajoșilor tineri, pentru căutarea disperată a libertății și a identității într-o țară aflată de prea mult timp sub cizma rusească. Revoltații distrug monumente istorice simbolice pentru perioada comunistă, în special statuia lui Lenin, așa cum au făcut toți esticii în 1989. Se cîntă spontan imnul țării în metrou, iau naștere strategii de susținere a manifestanților, iar rețelele de socializare sînt o formă a mobilizării generale, textele lor fiind o altă realitate din textul piesei.

Neda Nejdana inserează și documente reale, citate din autori ucraineni contemporani (Andrei Stasiuc), fragmente din cîntece care au mobilizat lumea în urmă cu 8 ani, în special acel imn cu evidentă nuanță parodică „Un pneu ardea” (prelucrare a vechiului cîntec de nuntă popular „Ardea un brăduț”). Piesa se desfășoară într-un tempo alert, iar victoria nu întîrzie: președintele Viktor Ianukovici fuge din țară, așa cum fac toți dictatorii, iar în final Oreste își revine din coma profundă în care a stat (numită de el „o vizită în lumea cealaltă”) din cauza loviturilor primite și își regăsește iubirea, Ania/Angelina.

Maidan Inferno”este revelatoare pentru ceea ce s-a petrecut în Ucraina în deceniul anterior, iar lectura ei m-a ajutat să înțeleg mai bine fenomenul actual și – mai ales – starea de spirit a populației, dominată de frică, dar și de fireasca dorință de a-și elibera patria de sub șenilele tancurilor rusești. Ceea ce s-a petrecut în piața Maidan a fost o adevărată revoluție, care a generat o schimbare profundă a mentalităților, iar talentul autoarei de a fi „atît înăuntrul cît și în afara” evenimentelor (Michel Corvin) demonstrează, dacă mai era nevoie, aderarea ei necondiționată la valorile apărate pe baricade.

Elena-Brândușa Steiciuc