Un observator foarte exact și foarte atent al fotbalului nostru mă sună cu orice prilej notabil de la Constanța, uneori chiar în timpul desfășurării vreunui eveniment, și mă atenționează asupra cîte unei bazaconii care mie, recunosc, cel mai adesea îmi scapă. Trebuie să vă spun că m-a sunat și la FCSB – Silkeborg, cînd scorul era doar 0-2, și m-a întrebat dacă n-aș paria că o s-o ia cel puțin la fel de rău ca în meciul tur. Am rîs, l-am întrebat de controale medicale, iar la urmă s-a dovedit că FCSB a luat-o fix ca în meciul tur, cu 5-0, ceea ce a ridicat la 10 totalul golurilor înghițite fără ca în schimb să le dăm și noi măcar unul, de sămînță! Nu, nu „de onoare”, că vorbă mai tîmpită ca asta nu cred că există pe lume: cum adică „onoare”, cînd scorul e 4-0, 7-0 sau 10-0!? Despre care mă-sa onoare mai poate fi vorba? La un moment dat, interlocutorul m-a întrebat dacă îmi aduc aminte cum în meciul din deplasare, numitul Octavian Popescu a avut mingea pe la vreo 14-15 metri de poartă, perpendicular pe centrul porții, de unde a tras… cu latul! Adică n-a tras, ci a dat efectiv pasă la portar. I-a pus mingea în brațe. Am prins apoi, în timp ce vorbeam, o fază în care, scăpat singur spre poartă, pe stînga, de la vreo 8-10 metri, din unghi de data asta, același Popescu a tras… tot cu latul! Adică iar n-a tras, ci a pasat din nou la portar. Era tocmai poziția din care, pe cînd eram extremă stîngă la Poiana Cîmpina, am înscris cîteva zeci de goluri, și cu exteriorul, și cu interiorul, și cu „șiretul”, adică rist plin, cum se zice. Numai cu latul nu mi-ar fi trecut prin cap, măcar o dată, că se poate trage. Așa că, iertat să-mi fie pesimismul, din băiatul ăsta n-o să iasă fotbalist adevărat neam de neamul lui. 10 sau 30 de milioane, cît visează stăpînul de sclavi și de oi!? Apără, Doamne! La Națională!? Tre’ să fii deranjat rău ca să-l convoci! Iar ultima glumă sinistră e să-i atîrni și banderola de căpitan unuia care încă din minutul 6, în Cupă, a vrut să-i rupă piciorul unui adversar de la UTA. Octavian Popescu este un amețit, un „vopsit” pe care nici la Foresta, în Divizia C, nu m-aș hazarda să-l titularizez.
