Risipa din Bucovina și omul care mînca puiul cu tot cu oase

Continuă programul depășit ”Laptele, cornul și laptele” și nimeni nu vrea să-l oprească, din lene sau dezinteres. Dincolo de faptul că este o prostie să-i dai elevului să mănînce un corn fără gust, după care să-i oferi acestuia o gură de lapte și apoi să-i ”ataci” stomacul cu un măr, nu este normal că meniul să-i fie dat și bogatului și săracului. Este un nonsens să hrănești gratuit și copilul de bani gata de la o școală din municipiul Suceava, și copilul care nu are ce încălța dintr-o localitate uitată de Dumnezeu pe cărări de munte.

Programul ”Masă caldă în școli” este foarte bun, dar este de-abia la început și suferă de același defect: este hrănit gratuit și săracul, și bogatul.

Într-o scurtă discuție telefonică avută cu directorul Direcției Sanitar-Veterinare Suceava, Mihai Voloșeniuc, l-am întrebat pe acesta dacă se știe ce se întîmplă cu mîncarea rămasă pe la nunți și la alte petreceri, acolo unde este bogăție. Domnul Voloșeniuc mi-a spus că toate restaurantele sînt obligate să aibă un contract cu o firmă specializată în incinerarea alimentelor, dar că instituția pe care o conduce nu are o situație a acestor incinerări.

Un patron al unui restaurant cu pretenții din Suceava mi-a spus că nu știe ca restaurantele să apeleze la serviciile respectivelor firme. Bine, proprietarul restaurantului mi-a declarat că în ultima vreme, de cînd cu scumpirile, nu prea ar mai fi nimic de incinerat, fiindcă nu se mai face atîta risipă, iar ce rămîne în farfurie se ia la pachet acasă. Restaurantul la care mă refer nu organizează nunți, dar proprietarul știe că, de regulă, după o astfel de petrecere, ce rămîne iau mirii acasă. Însă, ce se întîmplă, cu mîncarea din farfuriile care au fost atinse? Și, la noi, în Bucovina, unde belșugul este la el acasă, vorbim despre farfurii pline cu aperitive reci, aperitive calde, fripturi, sarmale, prăjituri și alte alea, de parcă nunțile, dar și botezurile și alte petreceri mari ar fi adevărate cure de îngrășare. De parcă un om normal mănîncă, mai ales noaptea, și brînzeturi, și salamuri, și pește, și carne de porc, și rață cu portocale, și sarmale, și prăjituri, și frigărui și alte ”figuri”. Păi, mi-a spus proprietarul de restaurant, ce rămîne după marile petreceri se bagă la frigider în așteptarea altui chef sau se dă de mîncare la porci. Asta, în timp ce sînt atîția copii suceveni care merg cu burta goală la școală sau cu ea plină de cartofi, cartofi și iarăși cartofi. Într-un fel sau altul ar trebui să se pună capăt acestor adevărate întreceri de îngrășat lumea și de dat mîncarea la porci care sînt nunțile și alte petreceri, în care fiecare vrea să arate cît de tare este, dar și pentru a mulțumi petrecăreții, care trebuie să fie cît mai generoși cu darurile.

Pentru a mai tăia din cheful restaurantelor și al organizatorilor de evenimente de a mai umple mesele cu tone de mîncare, și pentru a le mai atenua pofta de mîncare invitaților, poate că ar fi bine ca pe fiecare masă, pe lîngă platourile cu fructe, ”mărturii” și sticle cu băutură, să fie și fotografii ale copiilor care merg cu burta goală la școală.

Și ar mai trebui, ca pe plicul în care urmează să fie puși banii, să fie tipărită declarația lui Danilo, un fotbalist brazilian care între 2011 și 2013 a fost coleg la FC Porto cu Christian Atsu, jucătorul ghanez în vîrstă de 31 de ani legitimat la Hatayspor, care și-a găsit sfîrșitul în timpul cutremurelor din Turcia.

Iată ce a povestit Danilo despre cel care a lăsat în urmă o soție și trei copii: ”Îmi amintesc foarte bine de prînzurile sau cinele noastre din cantonamentul lui Porto, la hotelul Sol Verde, în Espinho, Portugal. Tu mîncai mereu puiul întreg, dar și osul. Așa este, osul! Noi, în superficialitatea noastră, rîdeam mereu și ne întrebam: «Cît de flămînd este Atsu?!». Pînă cînd, într-o zi, chiar fără să fie dator cu o explicație și mereu cu zîmbetul ăla care lumina încăperea, el ne-a explicat că avea obiceiul de a mînca și osul, pentru că în copilărie învățase să nu irosească nimic din ce avea de mîncat. Nu știa cînd și care va fi următoarea masă. Ce lovitură direct în stomac, dacă-mi permiteți jocul de cuvinte”.