Atenție la un eventual val de antipatie, domnilor Flutur și Lungu

Pe 8 martie, în Vama Siret, primarul Sucevei, Ion Lungu, și primarul orașului Cernăuți, Roman Kliciuk, au semnat protocolul de predare-primire pentru bunurile pe care Suceava le-a oferit Cernăuțiului. Primarul Lungu declara atunci că este vorba despre 150 de saci de dormit, 150 de saltele, 7 corturi militare 6/5, 7corturi militare 10/4,8, 15 rezervoare de apă de 3 metri cubi, două rezervoare de apă de 5 metri cubi, un rezervor de apă de 10 metri cubi și 100 de truse de ajutor.

Pe 16 martie, Ion Lungu anunța trimiterea unui nou ajutor umanitar la Cernăuți, la solicitarea primarului de-acolo. Primarul vorbea de opt utilaje mari care vor costa aproximativ 330.000 de lei. El afirma că din suma de 500.000 de lei aprobată într-o primă etapă de Consiliul Local ca ajutor pentru Cernăuți rămăseseră 180.000 de lei. Alocarea diferenței de bani urma să fie aprobată de deliberativul local într-o ședință de urgență. Primarul declara: „Cele patru mașini mari de spălat industriale costă 200.000 de lei, adică 50.000 de lei bucata. Valoarea unei mașini de uscat este undeva la 32.000 de lei bucata. În total ne trebuie vreo 330.000 de lei”.

Pe 22 martie, primarul anunța trimiterea respectivelor utilaje, fiind vorba despre al treilea transport umanitar de la începutul războiului.

Președintele Consiliului Județean Suceava, Gheorghe Flutur, și-a mutat de mult biroul în vamă și a fost în cîteva rînduri la Cernăuți, dar a și primit mai multe delegații ucrainene. Domnul Flutur este cel care a dirijat mai multe convoaie cu ajutoare, a pus la cale înființarea unui depozit pentru ajutoare la aeroportul de la Salcea, a vorbit la CNA și la TVR pentru introducerea de canale în limba ucraineană, a organizat ședințe de încondeiat ouă și a propus ca pe drumurile naționale să fie înfipte din loc în loc indicatoare rutiere în limba ucraineană. Acestea sînt doar cîteva din acțiunile pe care președintele Consiliului Județean Suceava le-a făcut pentru refugiații ucraineni de la noi din țară, dar și pentru cei din regiunea Cernăuți.

Efortul financiar și uman al Sucevei este unul uriaș. Refugiații au fost întîmpinați de autorități, de ong-uri și de oameni simpli cu brațele deschise, cu acte făcute în regim de urgență, cu mîncare, cazare și transport. Este un lucru de apreciat. Iar niște oameni fugăriți de bombe și de zgomotul mitralierelor și al sirenelor merită toată grija.

Însă, sucevenii, domnilor Flutur și Lungu, au văzut și limuzinele cu care unii ucraineni au intrat în țară și au auzit cum unii dintre ei au trecut granița cu milioane de euro sau de dolari. Apoi, au aflat de tot felul de aroganțe făcute pe la noi de ucrainenii șmecheriți.

Sucevenii, domnilor Flutur și Lungu, au început să vorbească, să comenteze că este prea mult. Că li se dă prea mare importanță ucrainenilor, care folosesc România doar ca rampă de lansare către alte destinații, în detrimentul lor. România nu este Germania, iar Suceava nu este Frankfurt ca să-și permită să arunce cu banii în stînga și în dreapta. Bani strînși de la sucevenii care plătesc taxe și impozite pentru bugetul de stat, pentru bugetul județului și pentru bugetele localităților. Sucevenii înțeleg că ucrainenii trebuie ajutați, dar mai cu frînă și mai cu gîndul și la ai noștri. Prea multă atenție acordată ucrainenilor și prea puțină atenție acordată sucevenilor ar putea transforma valul de simpatie într-un val de antipatie, care v-ar putea lovi din plin, domnilor Flutur și Lungu, lăsîndu-vă lați.