Pentru astăzi vă propun o abordare diferită a acestei rubrici: nu mă întind pe mai multe zile, ci vă ofer un comprimat cu durata de numai 7 minute, cu un intro de altele 5, totul întîmplîndu-se în una din nefericitele zile de sîmbătă sau/și duminică, în care România TV o ține langa cu niște jurnale în care ne prezenta aurolaci, boschetari și alți ”artiști”, majoritatea fosilizați sau cantonați în dosul gării. Ziua de referință este 23 martie, iar intervalul orar 11.25 – 11.37.
Coșmarul a început cu una din ”marile doamne ale cîntecului românesc”, Irina Loghin, de această dată în postura nu de mamă și bunică (cum ne-a fost prezentată pînă la intoxicare în ultimii vreo doi ani), ci de iubitoare de animale. Mini zoo parcul doamnei includea un papagal cam bleg, un fel de cîine și ceva pisică, însă piesa de rezistență s-a vădit a fi găina din brațele lu` doamna Irina (cum se spune la noi, la coafor!). Pe care doamna cu mierla-n gît o mîngîia cu o tandrețe care excludea pînă și gîndul la supa cu tăiței de casă.
A urmat știrea cu ”Calul care joacă sîrba”: un tapșan de la țară, pe care era montată o scenă, în fața căreia stăteau vreo trei – patru nefericiți (presupun că mangă), iar pe ea un jandarm călărea un cal. Din boxe se auzea o hărmălaie folclorică, poate chiar sîrba din titlu, iar calul, mai degrabă speriat, ridica pe rînd picioarele. Nici o legătură cu ”muzica” ori cu proba hipică de dresaj, unde caii chiar dansează! Altfel spus, doar o știre cretină!
A venit, imediat, știrea titrată ”Senzație cu Gheorghe Gheorghiu” (zis dintotdeauna ”Bivolul”, dacă vă mai amintiți!), care, desigur, la o nuntă, cînta, desigur, singura piesă pe care a cîntat-o toată viața: ”Unde dragoste nu e”. Rectific: nu cînta, că virgulă corzile vocale i-or fi ars de la țuici, ci făcea, tot desigur, playback, pe principiul ”Unde playback nu e, muzica nu e”.
După vreun minut i-a luat locul, citez titlul din ecran, ”Noua senzație a manelelor”, cu textul adițional vorbit: ”Copilul minune născut în ghetourile Clujului”. Copilul era exact cum credeți (și cum n-am voie eu să scriu, că vin ăia cu combaterea discriminării!), muzica tot așa, adică din dosul gării, singura știre cu adevărat interesantă fiind aceea că Clujul are ghetouri. Domnu` Boc, nu-i dați nițel în judecată?
Finalul apoteotic al calupului presupus cultural a fost, citez iarăși: ”Manifest politic impresionant”. Pe înțelesul dvs.: o bandă patriotică de ființe folclorice, după vorbă și mai ales după port, a încălecat treptele de la intrarea într-o biserică, de unde a hăulit vreun minut ”Lăsați-ne să fim români”, titlul piesei de mare deschidere patriotică. N-am aflat cu ce ocazie, n-am aflat cine și de ce nu-i lasă.
