Ați auzit de acest cuvînt ?
Nici nu puteați, pentru că este un termen inventat ad-hoc, care definește, zic eu, foarte bine starea de lucruri, de spirit și de fapt a cam tot ce se întîmplă, deopotrivă, în politica națională și mondială.
Cuvîntul are doua componente – ”tahifilaxie”, care este un termen medical, din farmacologie, care definește situația în care, după administrarea repetată a unei substanțe, datorită creșterii efectului prag de stimulare, receptorii specifici reacționează la doze din ce în ce mai mari față de doza inițială, terapeutică, ce provoacă un răspuns măsurabil. Efectul tahifilaxiei este instalarea fenomenului de toleranță. ”Filoxera” este partea mai accesibilă a termenului, de care am auzit cu toții, dar nu într-un context profesional, de cultivatori ai viței de vie, pentru care a fi ”atins de filoxeră” înseamnă, în teoria agricolă, că o viță de vie a fost infestată de ”Daktulosphaira vitifoliae”, o insectă dăunătoare originară din America de Nord, care atacă rădăcinile (filoxera radicicolă) și frunzele (filoxera aeriană) ale viței, provocînd gale pe frunze (ca niște umflături galben-verzui) și, mai grav, deteriorarea severă a rădăcinilor, slăbind planta și, în cele din urmă, ducînd la moartea butucului, soluția fiind altoirea pe portaltoi american rezistent. Ei bine, nu despre sensul acesta academic voiam să discutăm, ci despre sensul popular, de eufemism pentru dileală, uneori manifestată la cetățenii mai în vîrstă care fac cunoștință cu demența pe care le-o sădesc insidios în creier, deopotrivă, degenerescența senilă și neamțul Alzheimer.
Și nu cred că altoirea pe portaltoi american ajută în acest caz, pentru că de acolo vine boala ce amenință să reconfigureze parțial, pentru un timp, mai scurt sau mai lung, tot ceea ce știam despre morală, onoare și democrație. Suflarea mondială a stat cu ochii pironiți pe reuniunea de la Davos, unde președintele clown al tărîmului ce este cîntat în imnul lor național drept pămîntul celor liberi și bravi, a oferit o noua reprezentație de ridicol, cabotinism și prost gust.
Acest personaj libidinos, din specia șefilor de sală pe care nici pastila albastră a minunilor nu îi mai ajută, frustrat de faptul că tinerele ospătărițe îl iau în balon cînd le plesnește peste posterioarele bombate, a schimbat foaia și a devenit agresiv, amenințînd în gura mare că lumea întreagă va deveni crîșma lui, unde poate să se așeze unde vrea sau să răstoarne cîte mese dorește, să comande muzica și să bată chelnerii, mai ceva ca Adrian Mutu în zilele lui de glorie. Ei bine, dacă primele dăți, comportamentul lui de Becali chemat la DIGI a mai stîrnit ceva îngrijorare între meseni și angajați, s-a instalat apoi tahifilaxia, iar istericalele sale demne de un preșcolar tăvălindu-se pe jos în raionul cu jucării din supermarket au început să fie ignorate de cei din jur. Ba chiar, coana Europa, profesoară universitară pensionară, vexată de scălîmbăielile permanente ale maimuțoiului, a promis că, în caz că insistă, va avea ac de cojocul său, mai gros decît obrazu-i.
Piețele economice nu au mai reacționat ca un yo-yo schizofrenic, ba chiar, în ton cu metafora crîșmei mondiale, au găsit și un termen acestor amenințări urmate mereu de împăcări cu pupături băloase, semănînd izbitor cu dramele camaraderești ce se desfășoară zilnic în birturile cu mușamale pe masă, de la poarta cimitirelor comunale. Efectul TACO este acronimul frazei „Trump Always Chickens Out”, ce se traduce în sens larg exact prin deznodămîntul de mai sus. „Hai, bă, nu te supăra, că doar știi că n-am vorbit serios! Mie îmi place de tine! Am spus-o doar așa, să te impulsionez!”. Cam așa se rezuma finalul disputelor care încep cu răgete de leu și se termină cu comunicate pe rețeaua X, deținută de alt magaiot cinic, Elon Musk.
Da, Mr. President, de acum știm cu toții că frunzele acelea de laur pe care le porți în jurul capului, ca un imperator de bîlci, sînt înțepate rău de filoxeră! Știm!
Și dacă tot am ajuns iar la filoxeră, nu putem să trecem peste protestele agricultorilor, desfășurate ”urbi et orbi”, precum la Bruxelles, așa și la Cumpărătura. Acordul cu MERCOSUR a fost amînat, însă vajnicii noștri cultivatori de subvenții au declarat că, dacă și așa n-au treabă, se vor întîlni și zilele viitoare, dar de data asta nu vor mai veni pe E 85 cu tractoarele cumpărate din bani europeni, ci cu beamveurile. Nu vor mai îngheța pe cîmp, ci vor degusta niște fructe de mare la Pescobar, udate cu niște rachiu scoțian, să nu le intre prea tare frigul în oasele lor obosite de atîta strigat lozinci antieuropene si antiglobaliste. Nimic nu e gratis!
Diana Iovanovici Șoșoacă a devenit Ecaterina Teodoroiu a luptei antiglobaliste, acuzînd gazarea cu substanțe folosite…la Auschwitz. Ea, care neagă Holocaustul și glorifica latrina, căpitanul și arhanghelul vorbește cu nerușinarea-i specifică despre gazare și lagăre. Reprezentația a fost magistrală. Schelălăieli, gemete, penumbră, lacrimi și voce stinsă, bună numai pentru cerut pomană la poarta bisericii. Sondajele arată că aceste două ghene ale întunericului minții, SOS și POT, nu mai au nici o șansă să ajungă în Parlament. Singura șansă la ceva moca ar fi să imprime căni de cafea, tricouri și calendare cu chipul bovin al senatorului analfabet Pintea, care a scăpat iar de pușcărie pentru încăpățînarea de a nu înțelege că ai nevoie permis pentru a conduce mașina. Sloganul imprimat pe marfa destinată admiratorilor POT va fi următorul: „Nu contează că nu știi să citești, votează cu noi și poți fi în locul meu!”.
Toate ca toate, mai zîmbim, dar nu părăsim incinta. Gestul de neconceput al lui George Simion de a tăia împreună cu o serie de decerebrați magaioți de linia a treia un tort care avea forma Groenlandei, pe care era pus steagul american, mi-a dat fiori. Acest individ a fost extrem de aproape de a fi președintele României și este, declarativ, prin acea brumă de doctrină specifică nevertebratelor politice, apropiat de Viktor Orban. Oamenii pot cumpăra produse, nu teritorii populate cu oameni, nu în secolul XXI. Închipuiți-vă ce ați simți dacă ați vedea un tort cu harta Transilvaniei, acoperită de un steag roșu-alb-verde, în care cineva, de orice etnie ar fi, înfinge zîmbitor cuțitul și zîmbește pentru poze ?
Un dicton latin spunea „Ridendo castigat mores”- Rîsul pedepsește moravurile. Nu există pedepse pentru aceste gesturi, există, în schimb, scîrba oamenilor educați și sănătoși la minte, care sper că nu vor dezvolta niciodată tahifilaxie pentru impostură, ticăloșie și minciună, și care pot să îi împingă în irelevanță pe falșii patrioți, care, îmbrăcați în flamuri naționale de ziua Unirii, aplaudă cotropirea altor neamuri.
Radu Ciornei
Doctor în Microbiologie, Imunologie și Genetică Moleculară, cu studii făcute în România și în Statele Unite ale Americii. Fost deputat USR de Suceava în mandatul 2020-2024.
