La 11 februarie 1945 s-a încheiat Conferința de la Yalta. Românii sînt convinși că soarta României a fost decisă la două întîlniri la vîrf între mai marii lumii. Prima a avut loc în 1945 în Crimeea, la Yalta, între Franklin Delano Roosevelt, Winston Churchill și Iosif Stalin. A doua s-a desfășurat în largul Insulei Malta, la 2-3 decembrie 1989, între George Bush și Mihail Gorbaciov.
La primul summit s-a împărțit lumea postbelică în sfere de influență, în zone de ocupație. Noi românii am căzut la Est de Cortina de Fier și am fost ocupați de sovietici pentru aproape o jumătate de secol. Chiar dacă în 1958 Armata Roșie s-a retras, România a rămas în cadrele Yaltei, la granița URSS, și și-a păstrat regimul comunist.
La a doua întîlnire, cea de la Malta, această împărțeală s-ar fi desfăcut. Cei doi lideri au declarat că Războiul Rece s-a terminat. Ca urmare, Ceaușescu, „marele patriot care apăra independența și libertatea României”, a fost sacrificat de Moscova și Washington DC. El a căzut victima unui complot pus la cale de KGB cu sprijin CIA. Asta e opinia curentă. Cam jignitor pentru români acest mit. Ca și cum noi, românii, nu eram în stare să îl răsturnăm pe dictator, dacă ne hotăram să o facem. Am fi niște lași și oricum mămăliga nu explodează. Dacă nu ar fi existat înțelegerea Bush-Gorbaciov, spun aceste voci, Ceaușescu mai rămînea multă vreme la putere. În această citire, după Malta, România s-a umplut de agenți sovietici, de grupuri paramilitare, de Moskvici-uri etc. Complotiștii din CC al PCR, Securitate și Armată, sub protecția Moscovei l-ar fi răsturnat pe dictator.
A fost așadar un pact între Bush si Gorbaciov ca și la Yalta, și tot pentru împărțirea lumii în sfere de influență. Tu iei Panama, eu iau România! E un scenariu pentru naivii care caută explicații conspiraționiste la orice.
Și Yalta, și Malta reprezintă două mituri istorice foarte rezistente. Întrebarea e de ce au prins atît de bine!? Răspuns – Ambele sînt un panaceu universal prin care poți să explici tot ce se întîmplă în lume. Amîndouă se asortează perfect cu teoria conspirației. Tot ce se întîmplă în România sau în altă țară mai mică este rodul unei conspirații externe. Fie a masonilor, fie a marilor puteri, fie a evreilor, fie a Vaticanului, fie a Bilderberg-ului.
Mai este o explicație pentru care Yalta&Malta sînt mituri atît de populare. Oamenii tind să își vindece frustrările prin a se victimiza. Românii au multe frustrări în partea asta de lume între imperii, la marginea Europei. Cu Yalta&Malta poți să faci, așadar, lejer din România o victimă a marilor puteri. Tot ce a fost rău în secolul al XX-lea vine de acolo. Poți să susții că tot ce se întîmplă acasă la tine a fost deja hotărît între Moscova, Londra și Washington. Deci, e inutil să încerci să faci ceva.
Fatalismul este după ușă, rețetă buna de aplicat la orice. E și comod, intelectual și moral. E și ieftin. Nu trebuie să îți mai bați capul, să distingi nuanțele, să citești în arhive ca să vezi cu exactitate ce s-a întîmplat, despre ce este vorba. E un mit convenabil. O Românie crucificată de niște băieți răi, ruși și americani! Aste te ajută să pari tu însuți mai bun, angelic, harnic, capabil, bine-intenționat, dar fără noroc. Cel mai bine se explică ratarea, faptul că nu ai un destin prin ghinion, prin răutatea celorlalți. Să pari nevinovat în istorie e ceva! Inocența este o stare către care tindem toți pe lumea asta, inclusiv marii ticăloși. Mai ales ei!
Yalta și Malta au acest dar de a explica/exonera sărăcia, mizeria, lașitatea, cruzimea, prostia, supunerea, delațiunea, etc. Le poți pune pe seama altora. Alții sînt de vină pentru slăbiciunile și păcatele tale. Așa a fost să fie, așa sînt vremurile, ce era să fac – am auzit de mii de ori aceste formule.
Ce dezamăgiți ar fi cei convinși de aceste mituri, cei care le vîntură peste tot, că nici la Yalta, nici la Malta nu s-a discutat despre România. Nu a scos nimeni dintre granzii lumii o hartă și un cuțit să tranșeze corpul țărișoarei noastre mult iubite pe care nu o merităm. Abia de aici pornind putem să începem o discuție despre istoria României în secolul XX, despre vinovății, lașități, caractere, decizii bune și rele, despre eșecurile și rarele noastre victorii…
Fragment din volumul de amintiri „Sînt un copil al Războiului Rece” apărut în 2020 la Editura Corint.
