Un portret din 1888 al lui Ellen Swallow Richards și al cursului ei de economie domestică, exclusiv feminină, de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts. Un afiș de campanie din 1915 care prezintă cele 20 de state care oferă asistență alimentară văduvelor și mamelor singure. O fotografie din 1940 cu copii japonezo-americani care mănîncă hot dog într-un lagăr de internare al celui de-al Doilea Război Mondial din Idaho. Un videoclip cu lansarea în 1950 a „Show-ului TV Betty Crocker”.
Toate acestea se numără printre artefactele fascinante expuse la Hunger Museum, un nou muzeu care sparge toate barierele în domeniu. Acest muzeu încearcă să informeze și să crească gradul de conștientizare despre foametea din SUA. Este un proiect virtual al „MAZON: A Jewish Response to Hunger”. Îl puteți vizita tastînd „hungermuseum.org”.
Cele șase galerii ale muzeului sunt cronica unui secol de foamete și politici publice anti-foamete din SUA, de la Războiul Civil pînă la 11 septembrie, de la închiderea guvernului din 2018 și terminînd cu pandemia COVID-19.
Muzeul Foamei este complet digital și a fost conceput de Abby J. Leibman, președinte și CEO al MAZON, o organizație națională cu sediul în Los Angeles. A fost nevoie de trei ani de muncă asiduă și a fost inaugurat pe 9 martie a.c.
„Muzeul Foamei a început ca o idee și mi-a depășit cele mai nebunești așteptări”, a spus Leibman, cea care conduce MAZON din 2011. Este uluitor din punct de vedere vizual și incredibil de captivant, este ca și cum te-ai afla într-un spațiu de expoziție real. Sunt foarte multe de învățat, pe măsură ce te deplasezi prin galeriile și exponatele muzeului.
Portalul web, dezvoltat de Dan și Tamara Zimmerman de la Loyal Design, are șase galerii cu mai multe exponate și sute de sub-pagini web. Leibman spune că există un interes din ce în ce mai mare și o conștientizare a problemei foametei în rîndul americanilor. „Din cauza pandemiei, foamea a înregistrat cele mai mari cote întîlnite vreodată și asta numai pentru că milioane de oameni au ajuns instant în nesiguranță alimentară, pe măsură ce s-au pierdut locuri de muncă și s-au închis afaceri. A fost evidențiat fenomenul și în media prin fotografiile în care se pot vedea sute de mașini care așteaptă la coadă pentru cutii gratuite cu alimente”, mărturisește Leibman.
Pe lîngă galeriile sale, Muzeul Foamei, la fel ca orice muzeu fizic, are și locații precum un hol cu mai multe etaje cu vedere la un atrium, un auditoriu (pentru evenimente online), un restaurant cu terasă și un arbore al dorințelor inspirat de arborele dorințelor lui Yoko Ono, loc care permite vizitatorilor să lase un mesaj pentru cei care se luptă cu foamea. Toate aceste caracteristici sînt virtuale.
Există, de asemenea, cafeneaua SNAP – unde mesenii virtuali pot selecta feluri de mîncare din cele cinci grupuri alimentare majore și pot calcula cît ar costa masa respectivă și dacă și-ar putea permite, dacă ar fi înscriși în SNAP, programul de asistență pentru nutriție suplimentară, cunoscut anterior sub numele de tichete alimentare. Persoanele care folosesc SNAP primesc fonduri lunare printr-un card de beneficii, asemănător unui card de debit, pentru a cumpăra alimente din magazinele locale sau din piețele fermierilor. Suma pe care o primesc cei înscriși depinde de venitul persoanei și de mărimea familiei sale.
„Ideea de a include în muzeu acest aspect este cu adevărat o inițiativă inovatoare nu numai prin modul în care este prezentată la modul virtual, ci și datorită poveștii pe care o spune despre foamea din această țară din ultima sută de ani”, declară Mia Hubbard, vicepreședinte de programe la MAZON, care are 23 de angajați cu normă întreagă și un buget anual de 8,5 milioane USD. „Insecuritatea alimentară este o parte omniprezentă și persistentă a istoriei noastre și asta devine clar pe măsură ce veți trece prin galerii”, subliniază Hubbard.
Muzeul Foamei își propune nu numai să sensibilizeze și să informeze oamenii despre istoria foametei în America, ci și să creeze un apel la acțiune pentru a inspira oamenii să ajute la combaterea foametei.
„Ne concentrăm pe justiția socială, iar din moment ce foamea a fost o parte durabilă a condiției sociale americane, ea necesită o vigilență constantă”, a spus Hubbard. O parte din rolul lui MAZON este de a aduna comunitatea evreiască și, la rândul ei, de a crea voința politică pentru a pune capăt foametei.
Naama Haviv, vicepreședintele MAZON pentru implicarea comunității, a spus că deși multe muzee din cărămidă și mortar au creat exponate online, nimeni nu a mai făcut vreodată un muzeu complet virtual.
Cele mai semnificative schimbări în societatea americană cu privire la problemele foametei au avut loc în anii 1960 și 1970, cînd eforturile bipartizane au schimbat înțelegerea publicului și voința politică de a aborda foamea într-un mod mai eficient și la o scară mai mare.
„Americanii au început să realizeze că foamea nu este un eșec moral personal. Este sistemic și se bazează pe lipsa de acces a oamenilor la securitatea economică și, adesea, pe lipsa accesului la programele guvernamentale de siguranță alimentară”, spune Naama Haviv.
Ea accentuează că foamea din America poate fi rezolvată pentru că a fost rezolvată și în trecut, amintind de sondajele din gospodării care arătau că doar 3% dintre americani au făcut foame în 1969. Astăzi, prin comparație, 12% din populație este în SNAP și peste 34 de milioane de americani sînt victime ale insecurității alimentare.
„În timpul primelor luni ale pandemiei, acest număr a crescut vertiginos la aproximativ 80 de milioane, dar apoi, pentru că am avut investiții guvernamentale puternice în programe de siguranță alimentară, am remarcat că aceste cifre au scăzut drastic. Azi sîntem sub nivelurile pre-pandemie. Trebuie să înțelegem lecțiile istoriei și să învățăm din experiența recentă a pandemiei”, a avertizat Haviv.
Ea concluzionează optimist: „Știm că putem pune capăt foametei în America. Dovada se află în istoria noastră.”
Pe bune?
Geo Alupoae, critic de teatru
