La 29 decembrie 1933, prim-ministrul I. Gh. Duca a fost asasinat în Gara Sinaia de trei legionari constituiți în ”echipa morții” la ordinele șefilor Gărzii de fier recent desființate. Iată povestea acestei crime politice – prima după asasinarea prim-ministrului conservator, Barbu Catargiu, în 1862. Din păcate, nu a fost și ultima.
Marți, 14 noiembrie 1933, Guvernul I. Gh. Duca depune jurămîntul în fața regelui Carol al doilea. Între rege și prim-ministru relația este proastă. La întoarcerea lui Carol pe tron în 1930, I. Gh. Duca și Vintilă Brătianu, șeful PNL, au făcut declarații împotriva Restaurației. Totuși, în toamna 1933 Carol a decis că este mai bine să îi invite pe la guvern pe liberali, după patru ani de guvernare țărănistă. Ani plini de scandaluri, declin economic și conflicte interne. La 20 noiembrie Parlamentul este dizolvat. Alegerile sînt programate pentru 20 decembrie, o lună mai tîrziu. Una din sarcinile acestei guvernări era să interzică Garda de fier. Ea reprezenta interesele Germaniei în România. Germania începînd din ianuarie 1933 era condusă de naziști care nesocoteau Tratatul de la Versailles. Asasinarea cancelarului austriac Dolfuss arătase că Hitler și acoliții lui nu ezitau în ce privește alegerea mijloacelor de a scăpa de adversarii politici. Rapoartele serviciilor speciale române indicau că Garda de fier era stipendiată de Germania. Garda urmărea introducerea în România a unei dictaturi de tip fascist.
La 9 decembrie 1933 – printr-un Jurnal al Consiliului de miniștri – Garda de fier este dizolvată. I. Gh. Duca știa bine la ce se expune. Asasinarea lui Dolfuss indica la ce trebuia să se aștepte. “Știu că îmi risc viața, i-a spus I. Gh. Duca lui Argetoianu. Trebuie să merg pînă la capăt orice s-ar întîmpla”. De altfel, legionarii, fără întîrziere, amenință să se răzbune. La 20 decembrie 1933 au loc alegeri parlamentare. PNL, cum era de așteptat, cîștigă cel mai mare număr de voturi. Șeful liberalilor este invitat să formeze guvernul. La 20 de zile de la dizolvarea Gărzii de fier, I. Gh. Duca este asasinat în gara Sinaia.
În dimineața acelei zile, 29 decembrie, I. Gh. Duca a plecat la Sinaia, chemat în audiență la rege. Era o iarnă grea, cu multa zăpadă și foarte friguroasă. Audiența la rege a decurs prost. Cei doi nu se simpatizau deloc. Apoi prim-ministrul a întîrziat în casa unui cunoscut, dr. Costinescu. Trenul care trebuia să îl ducă la București a trebuit să aștepte în plus 50 de minute. I .Gh. Duca a ajuns în gara Sinaia la 9.50. A oprit mașina la capătul peronului, era însoțit de un grup de prieteni. Ducîndu-se spre vagonul garat la capătul trenului, I. Gh. Duca trebuia să parcurgă întreg peronul, aflat aproape în întuneric. Garda sa era inexistentă. Ca întotdeauna era însoțit de un singur agent al Poliției. Lucru curios. Prim ministrul primise mai multe amenințări. La București se vorbea deschis prin saloane și cluburi că nu mai are multe zile. Unii se uitau la el ca la un mort.
Trei au fost legionarii care au executat asasinatul. Nicolae Constantinescu, Belimace și Caranica. Belimace și Caranica au așteptat la capetele peronului. Constantinescu a așteptat în mijloc. Cînd I..Gh. Duca a ieșit pe peron a simțit o mînă care l-a apucat de umăr. A simțit țeava unui pistol. Într-o clipă s-a prăbușit fără viață. Asasinul a tras cinci gloanțe.
Corpul defunctului a fost depus la Peleș înainte de a fi dus la București. Antipatia regelui pentru Duca s-a văzut și cu acest prilej. Corpul neînsuflețit nu a fost depus într-o mare sală, deși era prim ministru, ci undeva jos, lîngă camerele servitorilor. Familia a ajuns în aceeași noapte la Sinaia (soția, fratele, soția acestuia). Regele ”nici nu s-a dus să-l vadă, nici n-a trimis o floare” scrie Argetoianu în însemnările sale. Nu a prezentat personal condoleanțe, preferînd să trimită un aghiotant.
Crima a provocat consternare. S-a declarat legea marțială. Mii de legionari au fost arestați. Corneliu Zelea Codreanu s-a ascuns. Generalul Zizi Cantacuzino-Grănicerul, alt șef al mișcării, a fost încarcerat. Printre politicieni bîntuie panica. Fiecare crede că asasinatul este primul dintr-o serie, în care toată clasa politică e vizată.
Funeraliile au avut loc în primele zile de ianuarie. Pe o iarna grea. Corpul a fost depus la Ateneu. Pretextînd o răceală, regele Carol nu a venit să prezinte ultimul omagiu. În schimb, populația Bucureștiului s-a înghesuit s-o facă. De la moartea lui Ionel I. C. Brătianu și Ferdinand (1927) nu se mai văzuse asemenea mulțimi pe străzi, și nici asemenea tristețe. Duca reprezenta generația care făcuse România Mare.
Procesul – desfășurat la Consiliul de război București – nu a lămurit toate aspectele asasinatului. Multe întrebări au rămas fără răspuns. Jurații au acreditat versiunea că a fost o răzbunare împotriva celui care interzisese Garda de fier. Cei trei ucigași au luat asupra lor toată vina. Ei au declarat că nu au acționat din ordin, ci din proprie inițiativă. Prezența presei și convingerea lor că vor scăpa nepedepsiți sau cu pedepse mici i-a determinat să sfideze Curtea. Cei trei asasini (”nicadorii”) au fost condamnați la închisoare pe viață. Liderii au fost în schimb achitați. Asasinii nu au apucat să-și ispășească vina în închisoare. Din ordinul regelui Carol al doilea au fost asasinați la Tîncăbești în noiembrie 1938 sub pretextul unei tentative de evadare, împreună cu alți șefi legionari, inclusiv Corneliu Zelea Codreanu.
Astăzi nimeni nu crede versiunea celor trei că ar fi acționat din inițiativă proprie. Au acționat din ordin. Decizia de a-l ucide pe prim-ministru a fost luată de capii Gărzii de fier. Constantinescu, Belimace și Caranica au fost doar executanții. A acționat Garda de fier din proprie inițiativă sau la ordinele Berlinului? Asasinatul înlătura un adversar al noii orientări a Germaniei, un apărător al păcii de la Versailles și Trianon, al Antantei, Franța și Anglia. Voia Garda de fier să facă o demonstrație? Voia să arate celor de la Berlin că e în stare să acționeze spectaculos, că este o forță pe care trebuia Germania să se bazeze în realizarea intereselor ei în România și Balcani? Fără îndoială. A venit ordinul de la Berlin ? Berlinul stipendia atunci Garda…
S-a vorbit despre implicarea regelui. Nu s-au produs dovezi, dar au fost invocate unele fapte. De pildă aceea că Zelea Codreanu a stat ascuns în casa unei verișoare a Elenei Lupescu. Soția lui I. Gh. Duca a declarat că regele a fost amestecat. Tot ea a declarat că împotriva soțului ei s-a mai încercat un atentat cu cîteva zile înaintea celui reușit. O bombă trebuia să fie aruncată asupra automobilului premierului. Din fericire Duca a cerut șoferului să schimbe traseul. Serviciile speciale știau despre amenințările primite și nu au luat nici o măsură de întărire a pazei. Apoi, de unde știau atentatorii că Duca se va afla în acea seară în gara Sinaia? De ce era Duca neprotejat? Totul arată ca și cum cineva a golit terenul pentru ca asasinii să acționeze nestingheriți. Generalul Zizi Cantacuzino Grănicerul, celălalt șef al Gărzii de fier, era văr cu I. Gh. Duca. Asta spune multe despre complicitățile din jurul acestui asasinat și despre umbrele care încă mai există.
Ca un amănunt, I. Gh. Duca a fost un om auster. Nu s-a îmbogățit din politică. Deși prim-ministru, ministru în mai multe guverne, locuia într-un mic apartament dintr-un bloc de pe strada Cometei (Căderea Bastiliei, azi). În buzunarele sale s-au găsit numai 80 de lei…
Cu moartea lui, acest tip de politician care se devota servirii țării, binelui public, României, a dispărut.
STELIAN TĂNASE
Text reprodus din volumul „DINASTIA” semnat de Elena Vijulie și Stelian Tănase apărut la editura RAO în 2017.
