Marți, 4 iulie, la ora 00:43 (nu, nu există scuza orei tîrzii pentru programele de știri, fiindcă asta e menirea lor: la orice oră să furnizeze știri, asta ca să nu mai spun și că majoritatea acestora sînt deja prelucrate în studiouri, nu sînt live, deci greșelile pot fi lesne eliminate), știrista de la România TV ne informează că s-au produs două decese la ”un festival de muzica PSAIDELICĂ din Ungaria”. Pentru cei ne prea călătoriți prin muzica lumii, curentul acesta din pop-rock-ul anilor ’60 se numește ”psychedelic” (cu pronunția aproximativă ”saikadelik”) și a fost asimilat și în limba română sub forma ”psihedelic”, pronunțat cum se scrie. Ceea ce domnișoara știristă a încercat să bolmojească, ”PSAIDELIC” este doar o dovadă de prostie combinată cu nesimțire, din moment ce nimic nu e mai ușor în ziua de azi decît să ceri pe google pronunția corectă pentru oricare cuvînt, inclusiv ”psychedelic”.
Am adunat multe bijuterii de limbă, stil și tembelism de la ”Românii au talent” și vreau ca restul rubricii să îl dedic acestora. Încep cu întrebările venite una după alta pe 20 iulie. La prima din ele, ”Ce oraș românesc începe cu litera <T>?”, cred că orice om normal găsea vreo Timișoara, vreun Tecuci ori Tulcea, nu însă și domnișoara concurentă care a mugit fără să clipească: ”TELEORMAN”! Imediat a urmat (chiar cu două capodopere) un altul din aceeași familie care, întrebat despre ”Un premiu celebru” (sigur că nu m-am așteptat să spună chiar, ptiu!, ”Pulitzer”, că cine știe ce-ar mai fi ieșit) n-a nimerit nici Oscar, nici Grammy ori măcar Gopo, ci, a răspuns doar ”DE AUR!”, ceea ce, pînă la un punct, prezintă o urmă de logică… dar parcă una și mai adîncă de prostie fără frontiere. Ca să nu rămînem cu ceva dubii asupra IQ-ului domniei sale, pe care eu l-am estimat pe undeva între 6 și 8, distinsul a mai avut un răspuns istoric. Astfel, întrebat de Cabral: ”În afară de ouă, ce fierbi în apă?”, distinsul presupus biped n-a văzut fierbînd nici cafea ori ceai, nici știucă sau șalău, nici măcar magiunul ori rasolul de vită. Atunci? Atunci, ce? N-a răspuns nimic, adică a tăcut adînc, mizînd probabil pe ideea că tăcerea e uneori dovadă de înțelepciune. Nu i-o fi spus nimeni că alteori e dovadă de cretinism.
