Pentru că ne aflăm totuși sub zodia fotbalului, după ce au fost eliminate din cupele europene grupurile infracționale care și-au asumat falsa identitate de echipe de fotbal, în aceste zile cred (asta doar fiindcă scriu cu mai bine de o săptămînă înaintea meciurilor Naționalei, iar articolul va apărea după ce calamitatea se va fi produs, că altfel aș spune că sînt sigur) că a venit rîndul împiedicaților reuniți sub tricolor să stîrnească hohote proaspete pe continent. De aceea, și rubrica aceasta începe tot cu fotbal, dar cu hohotele stîrnite de comentatori, că la așa fotbaliști doar nu așteptați comentatori mai breji. Meciul tur, Farul – Helsinki, transmis de PRO Arena pe 24 august, unde un entuziast (și atît!) rage: „Ce moment de magie la Budescu: ERA SĂ ÎNSCRIE UN EUROGOL!”. „Magicianul” cel vopsit evident că a ratat, încît te întrebi unde mă-sa era magia văzută de entuziastul comentator!? Răspunsul stă în aserțiunea aia a prietenului meu, secretar de primărie într-o comună din apropiere: „Cele mai periculoase explozii sînt exploziile de entuziasm ale tîmpiților!”.
Pe 27 august, reporterița România TV, aflată la Crevedia, gîngurește ceva despre „DOI PAKISTANI”! E drept că acum cîteva zeci de ani existau nu DOI, ci DOUĂ Pakistane: de EST și de VEST. Unul din ele s-a transformat în Republica Bangladesh, ălălalt a rămas Pakistan. Ce-o fi vrut să zică bipeda? M-am lămurit cînd s-a reluat știrea, după o oră: „… doi Pakistani care lucrau aici!”. Așa da: bine că nu lucrau și olanzi, norvegi ori argentini, că virgulă căutarea dispăruților ar fi fost și mai grea.
Un alt moment trist este înveselit, sigur că tot la RTV, pe 28 august, la toate jurnalele, de regina incontestabilă a chirăielii și hăhăitului, inegalabila Saveta Bogdan, care cînd nu hăhăie de lîngă grătare sau tarabe cu gogoși, frigărui și cuci cu apă de prin tîrguri, ci de pe marginea mormîntului, precum în acest dureros moment, dă cîte-o chiflă de se răscoală ăla tocmai înmormîntat: „Nu puteam să nu vin la ultima lui zi din viață!”. Mă gîndesc că bietul om fusese îngropat de viu, din moment ce însăși Saveta a spus-o. Ori că marea doamnă a folclorului de grătar luase ceva pentru detentă și nu mai făcea distincție (cică oricum linia de demarcație e foarte subțire!) între lumea asta și ailaltă.
