Indiferent dacă vorbim de presa scrisă sau de audiovizual, în orice instituție media se fac fel de fel de verificări pînă ca informația să plece către cei cărora le este destinată. Atunci cînd vorbim despre informația scrisă, indiferent de tipul redacției, există oameni care o caută, alții care o prelucrează, dîndu-i forma adecvată și mai ales corectă gramatical, apoi cel care îi dă ”bun de tipar” (în cazul ziarului) și, finalmente, cel care o introduce fie în pagina ziarului, fie în banda de jos a ecranului de televizor. Există, în varianta tv sau radio, și cel care o citește și eventual o comentează sau o supune dezbaterii. Ceea ce vreau să spun este că, în principiu, chiar dacă informația brută, inițială, ar fi o culegere de tîmpenii și/sau agramatisme, mecanismul ar trebui să conducă spre o formă finală impecabilă. Eeiii, dragii moșului, fiți atenți cum funcționează la români aceste chestii care sînt absolut elementare în lumea normală (presupunînd că la RTV lucrează chiar români, care au mai și făcut ceva școală românească în România): pe 11 februarie, la 16:30, citim în ecran că ”Începe procesul fiului de DEMINTAR ucis…”. Din asta, deducem că nimeni, pe întregul flux, n-a citit cu atenție atrocitatea, încît te întrebi cu ce treabă or fi ăia pe acolo și dacă chiar sînt plătiți… mai ales că tîmpenia a stat atîrnată pe ecran 4 minute întregi (16.30 – 16.33), neschimbată. Iar eu doar mi-am ridicat ochii din tastatură și am văzut-o instantaneu. În principiu, e vorba de o neatenție la redactare și de lehamite la cei care ar trebui să verifice.
Iată, însă, una tot de la RTV, în care astea se mai combină și cu agramatism feroce, pentru care ăștia care dorm de la CNA ar trebui ei înșiși amendați: pe 10 februarie, la ora 12:24, aflăm despre ”Dosarul de 1 milion de euro A LUI IOHANNIS”! Exact ca în cealaltă întîmplare, și asta a zăcut pe ecran cît a durat știrea citită și comentată, fără ca cineva să se învrednicească să modifice scrisul… de unde concluzia că n-avea cine! Nu că n-ar mai fi fost nimeni pe acolo, fiindcă toți au făcut nu aceeași școală, ci aceleași chiuluri!
