Excentricul miliardar

Numai bunăciuni, vorba unui vechi amic din Bariera Vergului. Așa mi-a venit să exclam citind lista iubitelor excentricului miliardar Howard Hughes. Citiți și vă minunați: Jean Harlow, Jane Russel, Lana Turner, Bette Davis, Ginger Rogers, Olivia de Havilland, Katherine Hepburn, Ava Garder… Cele mai apetisante femei ale marelui ecran din anii 30/40 din secolul XX. Ce găseau oare la acest lungan (1,95m)? Întîi de toate banii – cel mai puternic afrodisiac, nu le rezistă nimeni. Hughes avea o bună reputație – că își cadorisea amantele cu mașini, case, apartamente, blănuri, bijuterii, cu ce le poftea inimioara. Mai era un ingredient. Hughes era implicat în industria filmului de la Hollywood, investise, producea filme, deținea propria lui casa de filme, RKO. Avea și mînă bună devreme ce a cîștigat Oscaruri. Frumoasele pomenite mai sus erau interesate să strălucească, să prindă roluri bune, să aibă succes de box-office. Hughes însemna toate astea la un loc. Era o instituție. Normal că pentru actrițe era extrem-extrem de atractiv.

S-a născut în 1905 la Houston ca unic fiu al unei familii super-bogate din Texas. La 18 ani rămîne orfan și moștenește marea avere obținută de tatăl sau cu utilaje pentru extracția petrolului. La 20 de ani era deja un investitor puternic. Ținta lui a fost la început industria filmului – aici se obținea cea mai mare rată de profit. În plus îi plăceau la nebunie vedetele de pe ecran. Studiourile cinematografice devin terenul lui de vînătoare preferat în materie de femei… De obicei nu îi captau atenția cele care străluceau în întunericul sălilor de cinema. Idolii, zeițele. Trebuia să fie mai întîi adorate de public pentru a-i atrage atenția.

Alte aspecte nu erau tot atît de glamour. Era secretos, suspicios și paranoic. Bănuia că toate îl înșeală. Hughes avea mereu mai multe idile simultan. Era sigur că și ele fac la fel. Erau frumoase, curtate de pretendenți valabili. La cît erau de frumoase, nici nu le era greu să își găsească amanți. Hughes era gelos și posesiv ca nimeni altul. Tuturor cuceririlor lui le repartiza un șofer. Adevărata lui misiune era să le spioneze și să îi raporteze unde se duc, cu cine se întîlnesc etc. Angaja detectivi particulari să le fileze și fotografieze, să culeagă informații despre viața lor. Era preocupat să le controleze viața. Toate amantele lui au avut același tratament, fără excepție. Asta era latura lui întunecată. Și lucrurile nu se opreau aici. Surpriză – la mijlocul anilor 30 a contractat de la una din actrițe un sifilis. Pentru cineva obsedat de sănătate, de microbi, de boli, era un paradox. S-a tratat cu arsenic, mercur si penicilina care în acei ani ieșea pe piață. De atunci iubitele lui au trecut toate pe la medicul lui personal pentru a se constata dacă sînt perfect sănătoase. Își întreținea amantele plătind lunar cecuri generoase. Rostul cecurilor era 1. să nu aibă relații cu alți bărbați și 2. să nu vorbească presei. Într-o perioadă (anii 40/50) numărul acestor cecuri ajungea la 100 lunar. Hughes impunea dieta amantelor lui, felul cum se îmbracă, etc. Le achita cursurile de actorie și dans. Erau silite sa trăiască într-o colivie aurită.

Destui îl considerau un geniu. Pe lîngă filmele inovatoare pe care le-a produs, cîștigătoare de Oscaruri, pe lîngă talentul de a lansa vedete, marea lui pasiune a fost aviația. Spunea că este fericit numai cînd zboară. Pilot de excepție, a stabilit mai mult recorduri – de viteză și distanță. A fost primul pilot care făcut înconjurul planetei. Zeci de mii de persoane au invadat la NY Fifth Avenue ca să-l aclame. La Los Angeles s-a întîmplat la fel. A fost eroul Americii. Trăia zilele lui de glorie. Nu se va mai întîlni niciodată cu ele. Pe lîngă pilot era un inginer deosebit. A brevetat nenumărate prototipuri de noi avioane. Multe le-a și produs în fabricile proprii. Foarte inovativ, își propunea totdeauna imposibilul. Era un vizionar. Aduna în el multe contradicții.

Modul lui de viață: făcea un film, punea pe pistă un nou avion, stabilea un nou record. Era în atenția presei, socializa, era prezent. Brusc dispărea – inexplicabil. Uneori era vorba de o femeie. Dar nu întotdeauna. Cînd se supăra pe lume, se enerva de ceva, se retrăgea pe una din nenumăratele lui proprietăți din California sau Texas, unde nu îl găsea nimeni. O armată de oameni – angajații lui – se ocupa să nu fie găsit și deranjat. Era un perfecționist, se vede asta mai ales în instrucțiunile pe care le trimitea zilnic colaboratorilor săi. Le scria ce aveau de făcut în acea zi, în detaliu. Adesea de mai multe ori, obsesiv. Instrucțiunile trebuiau urmate întocmai. Suferea de paranoia. Telefoanele din firme erau supravegheate. Trebuia să i se raporteze tot. Ceea ce nu era simplu întotdeauna. Cînd i se năzărea, concedia – oricine ar fi fost acela. Alternanța de apariții și dispariții i-au caracterizat întreaga viață.

În timp – începînd din 1935 – a suferit mai multe accidente de avion. 5 la număr, unul mai grav ca altul. Dar cel mai grav a fost cel din iunie 7 1946. Aparatul pe care îl testa s-a prăbușit – era prototipul unui nou avion de recunoaștere XF11. Pilotul refuzase să zboare și Hughes a preluat testul. Din păcate, la aterizare motorul a încetat să funcționeze și aparatul s-a prăbușit peste cartierul Beverly Hills, LA. Avionul s-a făcut praf. Hughes a suferit multiple leziuni la cap. Nu și-a mai revenit de fapt niciodată. A avut dureri fizice mari pînă la sfîrșitul vieții. Doctorii s-au mirat că a supraviețuit. Din asemenea accidente nu se scapă cu viață. A început să ia medicamente contra durerii – mai ales codeină și valium. A devenit tot mai dependent de ele. Surmonta supra-stresul înghițind masiv pilule. Dormea foarte puțin, aproape deloc, frămîntat de multele lui planuri, dar și chinuit de dureri insuportabile. În zori, alte medicamente, energizante, pentru a face față suprasolicitării și presiunii.

Ultimii douăzeci de ani i-a trăit ascuns. Într-o zi pur și simplu a dispărut din circuit. Lumea a aflat uneori prin intermediul presei despre tot felul de excentricități. Stătea de pildă dezbrăcat într-o cameră de hotel în întuneric și viziona filme vechi, fără întrerupere. O dată a făcut asta vreme de patru luni, continuu. Dieta lui – tablete de ciocolată și pahare cu lapte. Avea la dispoziție pachete de șervețele kleenex pe care le aranja tot timpul, obsedat de simetrie. Nu atingea nimic cu mîinile, avea groază (încă din copilărie) de microbii care puteau să-i transmită boli. Cînd deschidea ușa punea mănuși. Dar prefera să nu o deschidă. Prefera să rămînă în recluziune în camera lui din hotelul Beveley Hills ținută secret. Deși era obsedat de igienă, nu se spăla, nu se tundea, nu își tăia unghiile, nu își curăța dinții. Trăia într-o părăsire de sine totală. Întorsese spatele lumii, pesemne că o disprețuia. Erau simptomele unei boli psihice grave. Suferea de tulburări obsesiv-compulsive. Boala încă nu fusese descoperită. Abia după război, în anii 50, ea a fost depistată.

A avut două căsătorii, una în tinerețe cu iubita din liceu, Ella Bots Rise. A divorțat de ea în 1929. A doua căsătorie – în anul 1957 – cu actrița Jean Roberts, cu care trăia de cîțiva ani. Hughes se temea să nu fie internat într-un spital psihiatric. Conform legii era necesară aprobarea soției. Întrebată de Hughes dacă ar fi de acord să fie internat, ea răspuns nu. Pe aceasta bază s-au căsătorit departe de ochii presei. 15 ani mai tîrziu, în 1971, au divorțat. Ea l-a taxat drept sociopat după divorț în fața presei. Episodul cere și alt comentariu. Da, era sociopat, paranoic, suspicios. A fost considerat astfel pentru că trăia cu convingerea că e spionat, telefoanele îi sînt ascultate, etc. FBI nu s-a ocupat doar de fabricile lui care produceau aparate de avangardă: avioane, echipamente sofisticate de spionaj și recunoaștere aeriană. FBI se interesa și de viața lui intimă. Cînd ani mai tîrziu s-au deschis arhivele s-a constatat ca FBI îl supraveghea strict. Hughes avea o mare influență, dispunea de sume colosale. Putea deveni un factor de risc pentru siguranța națională a SUA. Trebuie să ne întrebăm în acest circumstanțe dacă era paranoic sau nu cînd se plîngea că este supravegheat. Era. Sigur FBI nega că l-ar spiona și îl taxa de nebun. Cel puțin pe aceasta speță nu era deloc. Știa ce spune.

Și cu soțiile, și cu amantele comunica doar prin telefon sau în scris. În ziua cînd a renunțat la ele a început și declinul lui, unul ireversibil. Cînd și-a pierdut interesul pentru sex, pentru femei, a renunțat și la viața socială, la carieră, la ambiții. S-a izolat din nou într-o cameră de hotel. Cînd femeile au dispărut din viața lui nu a mai fost interesat de nimic. Aștepta să moară pur și simplu, fără să mai aibă vreo legătură cu lumea reală. A murit la vîrsta de 71 de ani, în zbor. Cred că și-a dorit să moară astfel. Se afla într-un avion personal care îl ducea de la Acapulco, Mexic, la Houston, Texas. Călătorea incognito, ca de obicei. A fost suit viu în avion, la aeroport. Cînd avionul a aterizat s-a observat că nu mai avea puls. Vîrsta? 71 de ani (n. 1905/s. 1976). Avea 1.95 m înălțime, 42 de kilograme. Încercările de a-l resuscita au eșuat. A fost îngropat alături de părinți la Houston cu o ceremonie simplă și discretă. Nici una dintre iubitele lui nu a participat la funeralii… Singur ca un cîine.

Fragment din „Repertoarul amorului” volumul doi, apărut la Editura Hypeliteratura, toamna lui 2020.

Stelian Tănase