Cronica hiperintelectualizată a unei iubiri reale

The Price of Desire, regizat de Mary McGuckian, este dovada certă a faptului că talentul nu are nevoie de nimic altceva pentru a se manifesta, de vreme ce creatoarea care semnează şi scenariul este autodidactă. Remarcabil cinematografiat, cu un plus de şarm din succesiunea ping pong-ului verbal franco-englez uşor teatralizat, filmul este dincolo de un veritabil “restitutio” al activităţii arhitectei vizionare Eileen Grey, o cronică sui generis a unei iubiri surprinse în evoluţia ei. Strînsă în discursul hiperintelectualizat, stadialitatea trăirilor dintre Eileen şi mai tînărul ei iubit, Jean Badovici, parcurge fazele iubirii spirituale, personajele fiind capabile să transfigureze, să sublimeze sentimentul în artă şi să păstreze legătura vie, chiar şi atunci cînd relaţia se termină.

The Price of Desire este totodată o biografie a unor personaje reale, ce aleg să evolueze într-un paralelism euclidian, întîlnindu-se în punctul final într-o înţelegere, o acceptare şi o iubire ce transcend realitatea.

Evident viziunea este romanţată, unele personaje, precum Le Corbusier – celebrul arhitect şi designer elvețian – apărînd sub o tuşă uşor caricaturală. Dar cu toate acestea triunghiul Eillen – Jean – Le Corbusier are o dinamică specială, pusă în valoare de permanenta ieşire şi intrare în şi din convenţia cinematografică, prin adresarea directă, teatrală, ce segmentează demersul şi îl propulsează într-o zonă a experimentului.

Neîndoielnic, filmul este valoros, căci are toate datele care să îl califice pentru asta: un scenariu ofertant, interesant, cu un subiect nou ce porneşte de la fapte şi personaje reale, o imagine excepţională semnată de Stephan von Bjorn, o coloană sonoră de care Bryan Byrne poate să fie mîndru, căci este aproape un alt personaj al peliculei care comunică, rezonează, conduce, iar actorii sînt minunat distribuiţi în roluri.

O notă specială pentru Orla Brady, actriţă irlandeză cu o prodigioasă carieră în teatru şi televiziune, care o întruchipează pe Eileen Gray de la maturitate până la bătrîneţe, cu fineţe dar şi cu forţă, cu subtilitate şi rigoare, reuşind o performanţă remarcabilă alături de Vincent Perez, Franco Scianna şi Alanis Morissette, cea din urmă într-un rol episodic în care ne şi cîntă.

Atent documentată, această producţie cinematografică este genul de film pe care îl reţii în memorie pentru felul special în care este manageriată regizoral emoţia şi pentru originalitatea cu care este pusă povestea în pagina cinematografică.

Michaela Platon,

Jurnalist de film