CONDOLEANȚE RĂNIȚILOR și CAPULUI DE PORC VIU!

Am mai subliniat și în alte rînduri că există numeroase puncte de interferență între tîmpeniile de limbă română debitate de oamenii din felurite televiziuni (adică, exact cei pentru care limba română ar trebui să fie sfîntă și la care ar trebui să se închine neîncetat) și un număr cel puțin egal din rîndul politicienilor, pentru care aceeași limbă română pare una străină, învățată pe sărite, și în care cineva care îi dușmănește rău îi forțează să se exprime, evident împotriva voinței lor.

Dacă tîmpeniile provin de la un, să zicem Petre Daea, presupus a fi urmat nițică școală în Sisești-ul natal și devenit ministru al unei agriculturi ancorate în evul mediu (în care evident că nici limba nu era ceea ce avea să devină în secolele următoare), mai poți trece cu vederea niscai inadvertențe lingvistice, însă cînd îți iese-n ecranul cel mic ditamai Ministrul de Externe (adică numita Oana-Silvia Țoiu), care nu găsește pe 19 octombrie, la ora 22:21, pe România TV, în legătură cu navele lovite de drone în Marea Neagră, nimic mai breaz de behăit decît ”Transmit CONDOLEANȚELE noastre familiilor celor RĂNIȚI!”, îți vine să arunci cu televizorul după distinsa. Întîi zici că n-ai auzit bine. Asculți din nou, la jurnalul următor. Se confirmă. Știam că virgulă condoleanțele se adresează familiilor celor decedați. Dar, străvechea zicere cu ”morții și răniții” o fi penetrat pînă la vîrful puterii, astfel încît ditamai demnităreasa să transmită la pachet aceleași chestii și morților, și răniților? Ori o fi vreo premoniție? În sensul că mai erau și dispăruți, ba chiar și cîțiva chiar răniți care ar fi putut îngroșa ulterior rîndurile decedaților?

S-o lăsăm pe ex-ministreasă în durerea ei de rănită la limbă (română!) și să vedem cum aceeași RTV a prezentat pe 16 octombrie, toată ziua, de nenumărate ori, știrea conform căreia unui politician al AUR i s-a ”aruncat la poartă un CAP DE PORC MORT”. Ca să n-o lungesc prea mult: aștept să prind tot la RTV știrea cu CAPUL DE PORC VIU aruncat la aceeași poartă. Sau la alta. Inutil să mai spun că la fel de mult aș vrea să aflu și ce conține cutia craniană a celui care a formulat știrea, dar și cele ale știriștilor care au citit-o cît a fost ziulica de lungă.