… e o pasăre de pradă chiar dacă are aparență humanoidă. Întîlnești individul în toate mediile. Se vede fără binoclu că e înnebunit de carieră. Nu bani, nu sex (vin oricum de la sine). Carieră! Ce minunat sună acest cuvînt. Cocomîrlă e un ambițios care trăiește din pizmă. Ranchiuna și invidia îi dau rațiunea vieții. Îi pune piedică lui X, îl calomniază pe Y, îl lucrează pe Z. Nu are astîmpăr. Sufletul nu îi dă pace o clipă și este foarte, foarte ocupat. Mereu se bate pentru o cauză, un post, o sinecură, o treaptă mai sus, o tinichea. E răzbătător, dar mai ales antipatic. De meserie impostor, ușor farseur, cabotin. Pozează în expert, alteori în intelectual subțire, în politician capabil. E băgat în tot felul de mișmașuri cu condiția să îi aducă avantaje. Spre binele lui se metamorfozează ușor.
Nu ezită să comită porcării cu aerul că face exact ce trebuie. I se cuvine totul, dat fiind că e o ființă superioară rătăcită printre muritorii de rînd. E un neam prost și un ciocoi, chiar dacă se crede semizeu. Nu se dă înapoi de la nicio turpitudine, uzînd de apartenența lui presupusă la o rasă superioară. Face nonșalant mizerii altora. Bănuitor, caracter inchizitorial tipic. De preferință încalcă regulile de cîte ori îi folosește la ceva. Moralizează prostimea, explică, dă lecții. Gășcar tipic, îl găsești unde e puterea și se dă ceva. Se coalizează din instinct împotriva celor realmente buni. Își găsește acoliți și nu are scrupule să lovească. Carnasier prin naștere, ar fi fost un anchetator teribil sub bolșevici. Sau un procuror care demască și înfierează dușmanii poporului. Afișează frecvent această predispoziție de a fi amoral si cinic. E bîntuit de un jalnic darwinism social. Crede că lumea e o junglă și viață o luptă dură pentru existență împotriva celorlalți. Alibiul lui la toate mizeriile pe care le face este că nu face decît să supraviețuiască într-o lume foarte, foarte dură în care ești obligat să reușești – adică să te cocoți cît mai sus.
De fapt e un obraznic și un nerușinat. Aroganța i-o constați de la prima vedere.
E clar că personajul meu zoo de azi crede că este ceva de capul lui. Mica lui dramă – dacă are una – e că este steril, deși se visa în junețe autorul unei mari opere, cînd nu se visa, firește, într-o funcție mare. N-a scris decît note de subsol și prefețe în care adună de pe jos chiștoace culturale. Asta dacă e în mediul universitar/mica lume culturală. Dacă e rătăcit prin politică, la fel. Într-un colț pîndește, sperînd să ajungă grangur. Într-o corporație se visează președintele consiliului de administrație. Străbate ierarhia fără preget, instinctiv, oriunde s-ar afla. S-a visat și prim-ministru, săracul! Eh, nu e singurul, mai știu cîțiva nebuni. Poartă vise de mărire cîte vrei. Moare să îi spui excelență. Cîndva își va atinge țelul. După cîte îl cunosc (coate puternice, dinți ascuțiți, veninos ca un șarpe) va ajunge, nu se lasă. Pariul lui este să slugărească stăpînul potrivit pe care la un moment dat să îl înlăture și să-i ia locul. Nu cumva să îi faci bine, amice, te va răsplăti cu răul.
Cocomîrla vine de la mîrlan, dar nu numai. Nu căutați în DEX, nu găsiți cuvîntul acolo. L-am inventat anume pentru acest personaj al tranziției spre capitalismul românesc.
Stelian Tănase
