Aventurile Udrei și copiii lui Putin

Încep cu știrea RTV din 10 aprilie, ora 14.27, scrisă mare în ecran: „Înscenarea divorțului Mariei Băsescu din cauza UDREI”. Nu detaliez conținutul, că n-are sens. Vă zic doar că o vreme n-am înțeles ce înseamnă o udră – două udre. După secunde bune m-am prins că se dorea a fi genitiv-dativul de la Udrea. Elena Udrea (ca Bond. James Bond!). Pe principiul ăsta din manualul de gramatică pentru clasa 0 (zero) din școlile ajutătoare cu frecvență redusă sau cu predare la (mare) distanță, ar putea încerca absolvenții acesteia de la respectiva televiziune și variantele „melodiile Grozei” (adică ale Loredanei Groza) ori „victoriile Halepei”.

Încă mai tare le-a ieșit chestia asta cu scrisul ălorlalți la fel de breji, de la Antena 3, unde în timp ce Gîdea își recita pe gură obișnuitul poem cotidian în proză, mai la vale, în josul ecranului, pe 11 aprilie, la ora 21.44, se putea citi: „Armata de COPII AI LUI PUTIN. Cine sînt soldații Rusiei în Ucraina”, o chestie tot cu genitivul, cazul dracului în declinarea românească din limba română a românilor de toate națiile, sexele și religiile! Ce deduce omul normal de aici? Că Putin, poate din invidie sau chiar ură pe domnul Borcea, s-a pus pe făcut copii fără număr, fără număr… Atît de mulți, încît i-a ieșit de-o armată întreagă. Ar fi fost mai mișto dacă se dădeau și detalii: mai avea oare timp de ședințe, vizite, masă, somn, judo, pescuit etc., din moment ce făcea și iar făcea copii? Și cu cîte femei? Oare se programau ca la coafor sau ca la doctor? Cuuuummmm!? Nu erau ai lui toți? Da’ ai cui, că acolo așa scria: „..ai lui Putin”! Aaaa, armata era a lui, iar copiii ai cui le-o fi dat Domnul copii? Zău? Păi atunci nu era normal ca repetentul ăla de la tastaturi să fi scris „Armata de copii A lui Putin”!?!

Desertul vine de la „Ce spun românii”, mai exact de la domnul care pe 13 ne-a anunțat că el doarme în șifonier! Sau poate printre cratițe, că n-a fost tocmai explicit. Ce n-ați înțeles? La întrebarea „Care e cea mai dezordonată încăpere din casă?”, omul, fără ezitare a spus: „Dulapul!”. Poate fi un șifonier sau dulapul cu oale din bucătărie. Vă dați seama că dacă îl lovește un atac de ceva expresia „scheletul din șifonier” devine pură realitate? Și că există riscul ca ai lui să-l găsească după miros?