E finita la commedia!
Aceasta era propoziția cu care, pe vremuri, în piețele din Italia, actorii anunțau publicul că reprezentația a luat sfîrșit, expresia reprezentînd formula de încheiere a cunoscutei opere ”Pagliacci” a compozitorului italian Leoncavallo, care povestește despre dramoletele din sînul unei trupe de actori ambulanți. După mai bine de un an de la începutul primei campanii din cel mai lung și disputat an electoral al istoriei postdecembriste a României, noi, votanții, am ieșit în sfîrșit din scenă. Comasarea localelor cu europarlamentarele, anularea primului tur de scrutin al prezidențialelor sub motivarea unor ingerințe oculte, insuficient demonstrate și explicate public ale unor așa ziși actori statali, isteria și polarizarea socială din jurul noilor alegeri au fost premiere politice care au avut darul de a lehămeți și nevroza corpul electoral. Aud din multe părți, de la oamenii cu care discut pe viu, dar și pe rețelele sociale, tot mai multe relatări despre insomnii, irascibilitate crescută, depresii, neliniști existențiale și angoase. Analizînd-mă și pe mine, am descoperit că sentimentele de acum sînt extrem de asemănătoare cu cele trăite în ultima săptămînă a regimului Ceaușescu, atunci cînd toți eram cu urechea lipită de aparatele de radio înțepenite pe frecvența de undă a Europei Libere. Diferențele majore între aceste evenimente și cele petrecute acum 35 de ani constau în faptul că atunci Noi eram aproape toți, iar Ei erau aparatul de represiune al regimului. Acum, lupta cu dușmanul se dă predominant pe rețelele sociale. Rareori am auzit polemici aprinse între interlocutori aflați față în față. Bătăliile acestea purtate cu persoane adesea necunoscute, în spațiul virtual, duc la o escaladare rapidă a ostilităților pînă la un nivel de trivialitate și violență verbală ce poate intra sub incidența legii penale. Fără a-mi aroga vreo competență în Sociologie, observ că oameni care se întîlnesc în locuri publice și interacționează într-un mod civilizat, cînd ajung în spatele unui ecran de telefon sau computer suferă o transformare de gen Dr. Jekyll-Mr. Hyde și devin adversari care în decursul a cîtorva minute recurg la amenințări cu moartea, cu exterminarea familiei și profanarea morților. Azi, nu pot decît să sper că ieșirea din scenă a combatanților civili din arena politică va netezi asperitățile sociale, iar aceste vremuri vor fi privite retroactiv ca o supapă de presiune prin care societatea și-a exprimat nemulțumirea față de o clasă politică din ce în ce mai ineptă și lipsită de soluții, care, ne place sau nu, va trebui să joace mai departe comedia formării unui nou Guvern. Din păcate, nu ne putem relaxa în fața unui castron cu popcorn, pentru că oricare ar fi marele cîștigător al cursei pentru Cotroceni pe noi ne așteaptă măriri de taxe, devalorizarea monedei, inflație galopantă și ridicări din umeri ale guvernanților care ne vor arăta buzunarele goale ale statului.
După acest an memorabil și (mulțumesc, Doamne !) irepetabil din punct de vedere al densității electorale, așa cum dicționarul Merriam-Webster alege anual cuvîntul anului, m-am gîndit la sintagma care va rămîne încrustată în memoria colectivă. Și tocmai pentru că prestigiosul dicționar a ales foarte bine cuvîntul „polarizare” drept reprezentativ pentru 2024, eu mă voi opri la o propoziție. Propoziția cîștigătoare a fost emisă de Anamaria Gavrilă. Serafica noastră lideră de partid, într-un interviu, a exclamat retoric si melodramatic: „De ce fugem de dezbatere?”, intrînd astfel în panteonul dubios al agramatismului politic, alături de „succesurile” Ebei sau de „Orice om îi este frică” al doamnei Dăncilă. Poate peste ani nu ne vom mai aminti luptele și dezvăluirile din campaniile anilor 2024-25, dar cînd vom auzi aceasta propoziție vom ști clar că nu e o greșeală gramaticală, ci o referință politico-umoristică.
Inerent, astăzi o parte dintre români jubilează, iar ceilalți își ling rănile digerînd înfrîngerea favoritului, dar trag nădejde că toți ne vom înclina în fața rezultatului votului, aceasta fiind esența supremă a exercițiului democratic. Dacă vom merge mai departe înveninați de umori răzbunătoare înseamnă că nu am fost decît pasagerii unui autobuz care s-au luptat pe viață și pe moarte pentru a avea marea onoare de a ține în mîini volanul autobuzului în clipa în care se prăbușește în prăpastie.
Radu Ciornei
Doctor în Microbiologie, Imunologie și Genetică Moleculară, cu studii făcute în România și în Statele Unite ale Americii. Fost deputat USR de Suceava în mandatul 2020-2024.
