Jocul Calamarului
Pentru cei care nu au urmărit încă serialul Jocul Calamarului sunt dator să menționez ca în acest articol voi face referiri la evenimente si personaje din serial care ar putea dezvălui deznodămîntul.
Profitînd de încetarea temporară a focului din politica Dîmbovițeană, adusă de acele zile ale anului în care toți redescoperă bunătatea, toleranța și generozitatea, sarmalele fiind deja puse la cuptor, am decis să aștept avalanșa de ”fie ca”-uri în compania unui serial de pe una dintre platformele de streaming. Pe locul 1 între recomandările platformei și preferințele telespectatorilor era atunci Jocul Calamarului, un serial coreean, care se mîndrește cu cel mai mare număr de vizionări. După lăsarea la vatră, timpul nemaifiind o problemă, am decis, mînat de curiozitatea declanșată de popularitatea virală a filmului, să încep vizionarea.
În primul rînd trebuie să remarc violența extremă a serialului. O violență șocantă, crudă, care nu seamănă deloc cu cea din alte filme, cum ar fi seria John Wick, Armă Mortală sau filmele lui Steven Segal, unde cei răi merită tot ce li se întîmplă. Acest joc sinistru creat de cei puternici pentru propria lor distracție nu este ceva nou, tema fiind comună în cinematografie (Jocurile Foamei, Battle Royale, The Tournament, etc). Nici în viața reală această distracție ucigașă nu este ceva nou, singurul exemplu letal care îmi vine în minte acum fiind vînătorile de la domeniul Balc, organizate de Ion Țiriac, unde în compania selectă a unor supermagnați mondiali și potentați ai zilei erau uciși sute de mistreți, Pentru oamenii de rînd sînt organizate acele camere de distrugere unde ți se dă un baros și poți sparge totul din jurul tău, pentru a-ți ostoi frustrările și tensiunile zilnice. Mă rog, plăceri de cetățeni ce nu știu ce e acela un alambic. ”De gustibus”…
Noutatea serialului rezidă în faptul că, pe lîngă zugrăvirea plastică a dilemelor morale, existențiale și personale ale unor oameni puși în situația de a-și risca viața și a-i ucide pe alții pentru o sumă mare de bani, dincolo de șansa infimă de a fi marele cîștigător, concurenții pot decide după fiecare joc, prin votul majorității, daca vor să renunțe și să plece acasă vii, dar la fel de lefteri, cu aceleași probleme și nevoi. De aici povestea capătă ramificații complexe, psihologice și umane, dar nu dorința de a face o cronică pentru Jocul Calamarului m-a făcut să abordez această temă, ci similaritatea morbidă a situației cu realitatea politică a României de azi. Similaritatea șocantă cu dihotomia taberelor din serial cu ceea ce azi numim Suveraniști și Globaliști, focul întreținut pervers, ce mocnește sub oala sub presiune a urii, deja ne dă indicii că violența începe să depășească acel prag al vorbelor de ocară și se întrupează demonic în societate. Oricît am dori să negăm această realitate, repetabilitatea istoriei ne zîmbește cinic, iar momente precum preluarea puterii în Germania interbelică de către naziști, ce a dus la transformarea unor oameni absolut insignifianți în adevărați monștri sau exterminarea elitelor politice și intelectuale de către niște personaje brutale și inculte, deveniți mari fruntași și torționari comuniști și securiști după război, ne confirmă realitatea pericolului.
Atitudinea omului inteligent, de a se conduce după proverbul ”Castigat ridendo mores” (Rîsul pedepsește moravurile) se poate aplica doar atunci cînd oponentul tău vorbește și el fluent limba aceasta a umorului, nu în situații de pericol iminent. Nu pot să spun că nu am zîmbit uneori văzînd reacțiile celor care au un IQ peste medie la aberațiile unui individ care rivalizează prin discurs cu pacienții în halat și cu căciulă de miel pe care îi mai vedeam prin Iași cînd scăpau de portar și se suiau in troleibuzul ce oprea în fața la Spitalul Socola și cereau prin stația de la UMF bani de un covrig. Aberațiile despre extratereștri, nanoboți, tuneluri dacice, canale, energii, oculte mondiale, fierte într-un amalgam halucinant, condimentate cu discursuri legionare și din filme SF, spuse cu morgă și convingere au fost preluate ”ad literam” de o categorie de oameni debusolați, mințiți cronic de politicieni, care văd un Mesia al Poporului ce va lua sabia Arhanghelului și va stîrpi molimele Bruxeleze și Globaliste prin focul viu al credinței folosită drept panaceu împotriva sistemului corupt. Orice încercare de a folosi rațiunea drept argument, exact ca în serial, chiar în fața distrugerii iminente a întregii construcții politice și sociale este blocată cu expresii cum ar fi: „e scos din context” rostite de oameni care, în marea majoritate, nu pot defini noțiunea de context.
Umorului și dezvăluirilor legitime despre trecutul celor ce par anti-sistem, dar nu sînt nici pe departe albi și puri ca omătul proaspăt, li se răspunde cu o violență verbală ce uneori depășește limitele penale ale conversației și, mai rău, agresiunile fizice încep să facă parte din peisajul cotidian fiind încurajate și chiar aplaudate. Incursiunea acelui comando de grobieni conduși de Diana Șoșoacă pe holurile Parlamentului, hăituind ziariștii, scenele de coșmar de la manifestațiile din jurul CCR sau de la Suceava, petrecute sub ochii autorităților, m-au dus cu gîndul la filme distopice precum ar fi ”A clockwork Orange” (Portocala Mecanică) sau melodia trupei Pink Floyd ”The Wall – Run like Hell” din același film, în care grupări sau benzi de sociopați ori extremiști, aclamați de mulțime, ucid și violează în numele justiției populare.
Una dintre coincidențele care m-au făcut să mă înfior în timp ce vizionam serialul este faptul ca în film sînt 456 de participanți la joc, iar plenul Parlamentului numără 465 de aleși. În această atmosferă de recrudescență a violenței, care escaladează zilnic, corelația cu un sistem de slabă securitate la intrarea în clădire mă duce cu gîndul la ce poate fi mai rău. Nu zic mai mult pentru că aș putea da idei unora, dar, cu concursul unor extremiști ce au ajuns în Parlament, Jocul Calamarului poate deveni cel mai negru reality show! Doamne ferește !
Radu Ciornei
Doctor în Microbiologie, Imunologie și Genetică Moleculară, cu studii făcute în România și în Statele Unite ale Americii. Fost deputat USR de Suceava în mandatul 2020-2024.
