„Tatăl meu m-a inspirat. Tata era foarte inteligent”.
– s-a născut pe 15 iunie 1960 în comuna Baia;
– tata – agricultor;
– mama – agricultoare;
– a vrut să devină doctoriţă;
– a ajuns subprefectul judeţului Suceava.
O.Ş.: Sînteţi suceveancă sau venetică?
S.B.: M-am născut în comuna Baia a judeţului Suceava. Părinţii mei erau agricultori, oameni gospodari, aveau cal şi căruţă cu care îşi cîştigau existenţa şi ne creşteau pe noi, copiii.
O.Ş.: Faceţi parte dintr-o familie numeroasă?
S.B.: Fac parte dintr-o familie cu şapte copii, doi băieţi şi cinci fete, eu fiind cea mai mică şi cea mai adorată, răsfăţată şi protejată.
O.Ş.: Care au fost oamenii care v-au inspirat de-a lungul vieţii?
S.B.: Tatăl meu m-a inspirat. Tata era foarte inteligent. El le scria petiţiile oamenilor pentru a-şi cere anumite drepturi. Mai tîrziu, cînd s-a îmbolnăvit şi nu mai vedea, el îmi dicta şi eu scriam petiţiile pentru ca oamenii să îşi rezolve problemele cu instituţiile statului.
O.Ş.: Cei care vă rugau să îi ajutaţi nu ştiau să scrie?
S.B.: Ei ştiau să scrie şi să citească, dar nu reuşeau să le formuleze. Tata avea darul să le conceapă. Întotdeauna primea răspuns pozitiv la petiţiile pe care le scria. Îmi amintesc că de la pădurar pînă la omul de rînd toţi veneau la tatăl meu.
O.Ş.: Cum a fost copilăria dumneavoastră?
S.B.: Am fost un copil extrem de energic. Am fost mai băiețoasă. Furam patinele fraţilor mei şi mergeam la sanie. Mă înconjuram mai mult de băieţi. Nu jucam fotbal, dar îmi plăcea să fac ce făceau şi fraţii mei la treburile gospodăreşti. Sînt mai apropiată ca vîrstă de ultimul frate şi dacă lucra el, lucram şi eu şi mi se părea ceva wow. Am ajutat-o în gospodărie pe mama mea pentru că nu putea să se descurce de una singură. Eu mergeam la şcoală, îmi făceam lecţiile, ajutam în gospodărie, prăşeam, spălam şi sigur că aveam timp şi de joacă. Întotdeauna am avut timp, pentru că am fost şi sînt în continuare foarte organizată. În general, copilăria mea a fost frumoasă şi mi-o amintesc ca ceva extraordinar pentru că eram foarte mulţi copii şi prin vecini cu care mă jucam. Făceam tot felul de activităţi. Nu erau tabere ca acuma. Atunci mergeau în tabără doar cei care îşi permiteau, ai căror părinţi aveau o situaţie materială mai bună. Noi eram mulţi copii, tata meu a muncit din greu şi din şapte fraţi cinci am mers la studii şi doar două dintre fete s-au căsătorit şi au rămas la ţară. Şi liceul era foarte greu de făcut atunci pentru că era costisitor. Fraţii mei au studiat la „Nicu Gane” şi făceau naveta la Fălticeni cu autobuzul. (…)
O.Ş.: Ce vă plăcea să studiaţi cînd eraţi mică?
S.B.: Îmi plăceau şi Matematica şi Româna. Am avut o învăţătoare foarte bună şi implicată, o chema Catinca Vicenţiu. În clasele V-VIII am avut o familie de profesori, Popescu, el profesor de Matematică şi ea profesoară de Română. Cei doi veneau de pe băncile facultăţii, au locuit în satul nostru şi au pregătit foarte mulţi copii.
O.Ş.: Unde aţi făcut liceul?
S.B.: Am făcut liceul Economic din Suceava. Iniţial am vrut să merg la Liceul Sanitar, pentru că în familie aveam o soră care era asistentă medicală şi în vacanţe mergeam la ea, la Solca, şi mă lua la laborator şi mi se părea foarte interesant. După Liceul Sanitar voiam să urmez Facultatea de Medicină. Era visul meu de mică. Am avut însă nişte schimbări în viaţa noastră de familie şi am decis să urmez cursurile Liceului Economic, unde am avut profesori foarte buni. Diriginta noastră era doamna Berejanschi, Dumnezeu să o ierte, era o profesoară de Matematică foarte bună care ne chema la pregătire şi sîmbăta, şi duminica fără bani. Ea nu avea copii şi chiar era foarte implicată în procesul de învăţămînt. Am fost sprijinită şi de fraţii mei care terminaseră şcoala şi aveau servici. Fiecare a contribuit. Noi ne-am ajutat unii pe alţii şi am rămas o familie foarte unită.
O.Ş.: Aţi muncit în perioada studiilor?
S.B.: Am muncit în vacanţe. Îmi strîngeam un fond propriu pentru că îmi plăcea să fiu independentă din punct de vedere financiar. Chiar se făceau glume în familie cînd veneau vecinii să împrumute bani de la tatăl meu. Tata le spunea: „Împrumutaţi de la Silvia, că ea are bani”. Am fost tot timpul extrem de controlată asupra cheltuielilor. Nu dau banul pe orice.
O.Ş.: Unde aţi făcut facultatea?
S.B.: Am făcut facultatea înainte de 1990, la Iaşi, la Ştiinţe Economice, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”. Am dat examen, a contat foarte mult pregătirea de la liceu şi a contat şi faptul că am avut profesori buni şi în gimnaziu. După care în 1991 m-am angajat la Primăria Rădăuţi unde am lucrat 20 de ani. Mi-a plăcut ce am făcut şi ce fac. Sînt pasionată de administraţie publică. Întotdeauna am fost tehnică şi am căutat să corelez partea practică cu partea legislativă.
Prin 2003, Finanţele veneau în control la primăriile din ţară ca să le calculeze TVA la impozitele şi taxele locale, respectiv la veniturile din închirierea spaţiilor cu alte destinaţii. Inspectorii urmăreau să obţină nişte stimulente consistente. Eu am refuzat acest control şi am spus că am să merg la minister ca să cer clarificări. Am fost la ministrul Administraţiei din 2004, care l-a chemat pe ministrul de Finanţe şi în următoarea săptămînă a emis o Ordonanţă de Guvern prin care a modificat Codul Fiscal şi toate primăriile au scăpat de presiunea Finanţelor.
Să ştiţi că eu de-a lungul vieţii mele am tot studiat. Nu m-am oprit din învăţat. Am făcut un masterat la Iaşi, am făcut numeroase cursuri şi de săptămîna viitoare voi începe cursurile pentru înalţi funcţionari publici.
Oana ŞLEMCO
