Ar fi de-a dreptul plictisitor ca planeta să fie populată şi condusă de oameni raţionali. Ia închipuiţi-vă cum ar arăta buletinele de ştiri. Ar apărea Esca la televizor şi ar spune seară de seară că în România totul e OK, mioriticii duduie de fericire, la robinete în loc de apă caldă curge votcă, iar în loc de apă rece curge bere, primarii sînt disperaţi şi trimit avertismente către cetăţeni să nu se mai îmbulzească aşa tare cu plata taxelor şi birurilor, precum şi a banilor pentru întreţinere, fiindcă altfel se simt nevoiţi să suspende asociaţiile de locatari. De asemenea, într-o Românie raţională nu vor mai exista ameninţări cu coduri galbene, portocalii sau roşii cu picăţele. Nu, dragi meseni, va fi pentru oricine, oricînd şi oriunde un singur cod intitulat „Codul eticii şi echităţii bunelor maniere”. Dacă unul te pocneşte întinzi şi celălalt obraz, de preferinţă pe cel al soacrei, spunîndu-i: „Ia mamă şi tu un pupic de la pălmoaca acestui bun cetăţean tatuat în timpul intimităţii sale penitenciare”. Tot Esca va spune la televizor: „fraţi obezi, vreţi să nu mai fiţi grăsani, bine, mîncaţi ciocolată cît mai multă şi o să arătaţi ca Michelle Pfeiffer”. Cel puţin aşa zice un studiu tembel făcut de nu ştiu ce savanţi asemenea. Cine crede poate să încerce. Doar la el acasă şi nicidecum în prezenţa copiilor. Şi dacă tot veni vorba de credinţă, ia să vedem în ce crede fătuca Pfeiffer. Bre, dragi meseni, doamna asta, înainte de a ajunge star mondial, s-a înscris într-o sectă. Nu, n-au păcălit-o ăia de la Biserica Scientologică, aşa ca pe actoraşul Tom Cruise, idolul gospodinelor părăsite, dar veşnic dornice să fie tunate. Nu, fătuca Pfeiffer a aderat la o sectă intitulată a respiraţionismului. Păi, dacă o luăm dialectic, respiraţionismul ăsta se poate face numai pe gură. N-am văzut încă pe vreunul respirînd pe urechi, pe ochi sau prin cot. Dacă sînteţi cititori perverşi şi vă gîndiţi la alte orificii, vă asigur că pe net nu există nici o contrasectă a respiraţioniştilor, care să se numească, eventual, secta Pîrţiştilor, pardon de onomatopee. Aşa că, dragi meseni, visul oricărui guvern mondial e ca populaţia planetei să adere la secta Respiraţionistă, sectă ai cărei membri cred că „oamenii pot trăi fără mîncare şi apă”. Anticolesterolicii ăştia mai cred că poţi să elimini crăpelniţa diurnă şi chiar în aceste condiţii organismele pot supravieţui doar cu „lumină solară”. Adicătelea, dacă-i înnourat sau ninge, ori plouă sau e beznă, credincioşii flămînzesc din lipsa hranei solare şi riscă să dea colţul. Chestie care s-a şi întîmplat. Dacă stau şi mă gîndesc bine, la cîtă obezitate posedă mioriticile noastre nu cred că ne putem adera la respiraţionism. Mă uit la televizoare şi văd tot felul de başaldine şi şifoniere cu opt uşi şi patru buci care abia mai gîfîie din cauza tonelor de cotlete îngurgitate, a miilor de borşuri cu perişoare şi a kilometrilor de crenvurşti şi savarine molfăite. Tot felul de cocalari nutriţionişti şi de gonflate vorbesc despre cure de slăbire şi despre reţete de subţiat burdihanul unui popor care şi-aşa a ajuns datorită politicienilor să fie respiraţionist. Despre cum poate fi lumea de tembelă şi despre cum diverse biserici profită de prostia umană am vorbit şi vom mai vorbi. Credinţa, indiferent că e religioasă sau laică, atunci cînd îmbracă haina fanatismului poate fi periculoasă sau chiar letală. O cocuţă nord-coreeană, actriţă glumeaţă de felul ei, în timp ce susţinea un şou muncitoresc în faţa unor tovarăşi fruntaşi de la o fermă agricolă, a scăpat o comedioară la adresa regimului. Consecinţa încălcării „dogmelor” nord-coreene? Arestarea direct de pe scenă a actriţei şi trimiterea ei într-un lagăr de muncă, la mină. A fost înştiinţată familia? Care familie, tovarăşi, nu ştim ca „duşmanul de clasă” să aibă vreo familie. Dacă are vom avea grijă şi de ea, pentru că şi-a permis să zămislească un asemenea element duşmănos la adresa clasei muncitoare. Inchiziţia catolică şi cea comunistă-kaghebistă îşi dau oricum mîna peste veacuri. Nu-mi permit să sugerez vreo analogie între aceste două forme inchizitoriale şi întîlnirea dintre sfîntul Francisc şi ex-kaghebistul Putin. E o simplă coincidenţă, dragi meseni. Chestia e, însă, că istoria nu lucrează cu coincidenţe. Atîta vreme cît sînt proşti pe toate drumurile vor fi şi inchiziţii şi torţionari, martiri şi moaşte pentru pelerinaje. Halloween-ul şi Maica Teresa sînt feţele aceluiaşi Ianus. Cînd eşti vidat sufleteşte, e normal să apelezi la substitute. Demi Moore, diva, după ce s-a năucit rău fiindcă a părăsit-o amorezul mai tînăr, şi-a angajat un „guru” ca să-i găsească fericirea. Gurul ăsta a fost achiziţionat din India şi adus în America. Nimeni nu ştie cam cu cît se mai vinde un guru în ziua de azi, dar, oricum, e clar că nu toată băbăciunea muierească lovită de menopauză îşi poate permite achiziţionarea unei astfel de mărfi. Ca să vedeţi că nu numai divele-s duse cu capul, ci şi autorităţile, ia uite un exemplu tot din India. Un alt „guru” dintr-ăsta respiraţionist, care n-a mîncat şi n-a băut nimic, a visat că sub un templu se află 1.000 tone de aur. Ca valoare, aurul ăsta ar echivala cu importurile ţării pe un an întreg. Aşa că, acum, autorităţile sapă sub templu ca să găsească comoara şi să scape ţara de criza economică. Ca să vedeţi şi voi ce imensă şi planetară e escrocheria asta numită credinţă, iote şi la tovarăşul Maduro, noul prezident venezuelean. Ăsta a înfiinţat un minister al Fericirii coordonat de un viceprim ministru şi care e dedicat „defuncţilor Hugo Chavez şi Simon Bolivar”. E ca şi cum la noi s-ar apuca acum doctorul în drept Victor Ponta să creeze un minister al Fericirii în onoarea lui Caragea, ăla cu ciuma. Unii cîrcotaşi ar zice că Ministerul Fericirii e un nume drăguţ pentru o sectă. Nu ştiu de ce Preafericitul fără motive Daniel nu ia nici o atitudine. Fericirea românilor e, de fapt, în mîinile sale, şi nu ale lui Ponta sau Chiţoiu. Chestia e că intersecţia politicului cu biserica (ambele domenii gestionînd afectivitatea socială) este, de multe ori, şi tembelă, şi hilară. Popii traficanţi de ţigări, popii care ajută „creştineşte” şi contra cost puşcăriaşii strecurîndu-le telefoane mobile în arest, substanţe halucinogene sau alte alea, popii care sînt şi miliţieni, şi ca atare şi-au deschis parohii chiar în curtea inspectoratelor unde slujesc ca gabori apevişti, iar după aia ca duhovnici pentru infractori, popii beţi sau turnători, ei bine, ăştia, cu tupeu fără limită îşi dau cu părerea despre gazele de şist, despre unde trebuie pusă virgula cînd înjurăm sau despre igiena Căii Lactee. Și apropo de asta, nu cred că cea mai sănătoasă credinţă e cea a lui Brad Pitt. Starul american nu pleacă nicăieri fără propriul capac de closet în bagaj. Ca să-şi asigure igiena oriunde merge. Probabil că aşa a făcut şi Snowden cînd s-a oprit la Moscova şi a spus tot. Drăguţul de spion. Credinţe şi credinţe, dragi meseni. Norocuţul nostru e că nici Brad Pitt şi nici Snowden nu-s europeni. După cum spunea Albert Camus, „boala Europei constă în aceea că nu crede în nimic, pretinzînd că le ştie pe toate”. Asta-i o altă cugetare regală, adică făcută de pe tronul intimităţii depline, cel al sfîntului closet. Nu mai bine de mine care cred că cea mai bună soluţie este beatificarea prin berificare? Aşa să-mi ajute Dumnezeu!
