Cunoscuta scriitoare și jurnalistă Doina Cernica a lansat în această toamnă cel mai recent volum al său, apărut la editura Mușatinii: Hänsel şi Gretel în pădurea luminoasă. Este un interesant și incitant volum de povestiri de călătorie, „un dar de inimă pentru cei mai visători dintre iubitorii de carte” (Angela Martin).
Născută și formată în Bucovina, autoarea a urmat cursurile Universității București, publicînd de-a lungul anilor o serie de volume, dintre care amintesc: „Vulpea argintie”; „Muntele la apus”; Rodos, ultima vară”; Cititoarea, călătoarea”. Ca traducător, i se datorează varianta în limba română a unor scrieri în italiană, cum ar fi: „Mergi unde te poartă inima” de Susanna Tamaro; „Istoria filosofiei patristice” de Claudio Moreschini. Pentru această activitate a fost distinsă cu numeroase și binemeritate premii (Trofeul „Tolkien” al Centrului European pentru promovarea artelor, Thionville, Franța; diplome ale salonului internațional al literaturii pentru copii, Chișinău; premii ale Filialei Bacău a USR).
La sfîrșitul lui august 2019, șapte membri ai familiei Cernica – patru adulți și trei copii – au făcut un periplu la Barcelona, unde reprezentanții a trei generații ale familiei aveau să descopere cu încîntare acest oraș catalan, cu întreaga lui zestre culturală și istorică. Încă de la început, scriitoarea (care pendulează mereu între spațiul vizitat și spațiul de origine) simte că are revelația „unui fascinant poem plin de o viață misterioasă, în care dulceața, blîndețea, frumusețea se întâînesc nu o dată, în perfidia și chiar cruzimea inocentă a supraviețuirii” (p. 17).
Cele zece secțiuni ale cărții corespund obiectivelor propuse în acest voiaj inițiatic: imensul și modernul Acvariu, Muzeul Picasso, Parcul zoologic, cartierul gotic și Catedrala de la Sant Eulalia, construită în anul 1298; muzeul figurilor de ceară, faimoasa casă La Pedrera a nu mai puțin celebrului Gaudi. Piesa de rezistență este – așa cum e și firesc – Sagrada Familia, cu „irealitatea ei puternic împlîntată în pămîntul catalan”.
Figurile tutelare ale orașului, din diversele epoci, constituie un ghid pentru incursiunea celor șapte turiști români, incursiune a cărei cronică este consemnată de autoare într-un stil personal, care o definește de mai bine de 40 de ani. Ea consemnează, așadar, fiecare „clipă ce se așază miere în fagurele memoriei”, făcîndu-i și pe cei care n-au vizitat încă Barcelona să descopere cu ochii unui reporter/scriitor bine informat tot patrimoniul cultural și istoric de aici.
Pictorul genial care a dat numele celui mai vizitat muzeu din Barcelona le oferă tuturor miracolul artei, la care cei șapte Cernica sînt profund sensibili: „Privirea ni se întoarce sub pleoape, în inimă, cu un simțămînt de calm și duioșie, de nevinovăție, de bunătate”. (p. 30)
Antonio Gaudi, cel care – alături de alții – a revoluționat arta și viziunea arhitecturală a secolului XX, îi prilejuiește Doinei Cernica nu numai încîntarea descoperirii unei construcții precum La Pedrera, ci și flash-back-uri în adolescența petrecută la Cîmpulung Moldovenesc, într-o casă cu „podeaua de lemn, între stîlpii de lemn ai unei viitoare încăperi, printre cărți și ziare, în aerul plin de poemul de aur al soarelui”. (p. 61) Vizitatoarea este fascinată de acoperișul clădirii, de toată alcătuirea sa, de animalele fabuloase care decorează fațada, într-un spațiu care îi proiectează, realmente, pe cei șapte turiști bucovineni „pe acoperișul basmului”. Catalan și mîndru pentru apartenența sa, Gaudi este inspirat de antichitatea greacă, dar și de figuri ale basmului și folclorului european. Căsuța lui Hänsel și Gretel conține „mici comori de artă plastică zugrăvite în ceramică și sticlă”, precum și numeroase alte elemente decorative, trandafiri, ramuri, cruci, cifre, cuvinte în catalană.
Vizita la Sagrada Familia nu poate să nu producă un puternic efect asupra celor tineri (Leo, Maruca, Dalia), dar și asupra adulților (Tandin, Liliana, Niadi și autoarea). Este prilejuită o adevărată sărbătoare, prin tot ceea ce compune acest monument aparte: pătratul magic de pe fațada Pătimirii; scena care evocă flagelarea lui Iisus, „cu Mîntuitorul legat de o coloană, numai încordare și durere”. Ajungînd să facă din catedrala sa o biblie în piatră, Gaudi merită pe deplin sintagma de „arhitectul lui Dumnezeu”. Iată cum este redat momentul descoperirii interiorului: „Cînd i-am pășit pragul, ne-am propus să încercăm să o străbatem de la un capăt la altul, dar noțiunea de capăt s-a dovedit imediat mișcătoare, eram șapte și fiecare se simțea atras în altă parte, chemat de o altă minune” (p. 83). La final, pe ușile dinspre miazănoapte, este descoperit „Tatăl nostru” în numeroase graiuri, printre care și varianta în limba română. Toți vizitatorii prezenți, fie că sînt ortodocși, catolici, protestanți, agnostici, atei, descoperă într-o liniște desăvîrșită aceste minuni ale catedralei lui Gaudi, unde Pomul Vieții este un chiparos „de un verde ca al pădurilor de brad de acasă”.
Asemenea celor șapte călători din această carte, îmi doresc și eu (care n-am fost încă la Barcelona…) să flanez pe „cea mai frumoasă stradă din lume”, Las Ramblas. Fiecare dintre porțiunile acesteia este descrisă cu sensibilitate vizuală, cu o densitate a informațiilor (istorice, lingvistice) care face din volumul Doinei Cernica un adevărat ghid de călătorie pentru începător: „Las Ramblas își trage numele de la viroaga mocirloasă care a fost în Evul Mediu, dar nu puține sînt dicționarele care alătură termenului de rambla și înțelesul de bulevard cu specificarea în Barcelona! Așadar, exemplul, cred mai rar, al unui cuvînt înnobilat de un oraș”.
Sînt convinsă că lectura acestei noi cărți a Doinei Cernica va fi o revelație pentru toți cei care o vor parcurge, fie că au vizitat sau nu capitala Cataloniei. Va fi un prilej de rememorare, pentru primii, sau o posibilă sugestie pentru călătorii viitoare, pentru ceilalți, avînd în cele o sută de pagini un ghid demn de urmat.
Elena-Brândușa Steiciuc
