La jumătatea lunii februarie, la Galeria ”Zamca” din municipiul Suceava a fost vernisată expoziția de fotografie <Matricea Istanbul – O incursiune vizuală fascinantă>, care înseamnă 65 de lucrări realizate de artiștii Casandra Burz-Pînzaru-Dağli și Ilker Sam Dağli. Casandra este de profesie avocat și face naveta pe relația București – Istanbul. Casandra este fiica maestrului Mihai Pînzaru – PIM. Pornind de la tema expoziției, Maestrul a vorbit despre imaginea pe care și-a creat-o asupra Istanbulului ca urmare a vizitelor pe care le-a făcut acolo.
”Fotografiile au fost realizate prin locuri în care am fost în urmă cu vreo 46-47 de ani prima dată. Dar eram un turist… iar turiștii au trasee ordonate. Expoziția fiicei mele, care m-a bucurat și m-a emoționat în același timp, a fost un omagiu al ei pentru locurile în care a copilărit, locurile către care migrează cu gîndul. Din cînd în cînd, cînd are timp, ajunge acasă, la Suceava, pentru că știm foarte bine – te încarci energetic din locurile în care ai văzut lumina zilei…
Am parcurs și eu în toamna acestui an, în septembrie, am fost o lună foarte plăcută în Istanbul, septembrie, că am înțeles că iunie, iulie, august sînt foarte călduroase acolo și e multă umiditate. Lumea nu știe. Cei care locuiesc în Istanbul cunosc diferențele, știu eu, detalii meteorologice, ca să le numim așa, într-o paradigmă generală. Istanbul nu e un oraș ușor, e un oraș foarte greu, pentru că este vălurit. Nu are o altitudine foarte mare, cam 500 și ceva de metri, pînă la 700 de metri de la nivelul zero al mării, însă e un oraș care te fascinează. Chiar dacă plouă, chiar dacă e lumina soarelui, dacă e seară, dacă sînt zori de zi, dacă e adîncul nopții… are o fascinație extraordinară. E un oraș puternic iluminat. Noaptea e un oraș trepidant, e un oraș care vibrează de energia umană. Este un furnicar: 23 de milioane de locuitori are Istanbul, cu rezidenți și cu turiști. Se dezvoltă într-un ritm extraordinar, pentru că cei 23 de milioane trebuie cazați undeva. Și stai și te întrebi unde? Că vechiul Istanbul are și el limitele lui.
Eu am zburat pe Istanbul Sabiha Gökçen International Airport, care e în Asia, pentru că ai mei copii stau într-un cartier care este pe partea asiatică a Istanbulului. Acolo am găsit bilete la Pegasus, low-cost, am prins și eu acolo – foarte bine, foarte mulțumit, excepțional, zbor excelent, piloți foarte buni… E trepidantă vibrația orașului și am parcurs locuri pe care n-ai cum să le vezi cînd ești turist cu trasee prestabilite. Cu ai mei am fost și mi-au arătat cu bucurie: băcănii, ulicioare, mici piațete, moschei… De exemplu, ei locuiesc undeva în zona stadionului Fenerbahçe, iar acolo e un fel de Montmartre, e zona în care artiștii Istanbulului viețuiesc. Sînt locante, chiar așa se cheamă – locantă, e un fel de magazin la împinge tava, dar cu o variațiune din asta de alimente, de meniuri care te încîntă, îți încîntă plăcut nările și papilele gustative. Lumea este veselă. De exemplu, se vede clar că bogăția nu e… Peras, să zicem, în partea europeană, în partea Taksim, zona aia. Dar, în rest, regimul blocurilor este cam de P+7, dar marea dezvoltare, că spuneam și eu, că unde stau 23 de milioane de oameni, este în insulele astea urbane, alcătuite din celule de blocuri înalte, de peste 30 de etaje. Parcursul din Kadıköy la aeroportul Sabiha este de o lungime ca de aici, de la Suceava, la Cîmpulung Moldovenesc… Este e o distanță uriașă… De o parte și de alta sînt aceste insule într-o dezvoltare permanentă: roiesc pe cer macaralele care continuu construiesc blocuri ca niște stupi.
Au și ce mînca. E acea, cum să zic eu, frumoasă si originală atmosferă pe care o știam noi din copilărie, cu vînzători de covrigi, au bragă… Atmosfera din acel bazar… Este și bazarul de alimente… E un furnicar care te cheamă, te recheamă să-l redescoperi de cîte ori ajungi în Istanbul.
Și apoi traseele clasice, Topkapı, Hipodromul, Piața Taksîm, Podul Galata, Cornul de Aur… muzee, o groază de muzee, ai ce să vezi… E o istorie acolo care, cum să zic eu, s-a înălțat etapă peste etapă. Noi știm și din istoria românilor, noi avem o tangență puternică cu Imperiul Otoman, iar mesajul expoziției fiicei mele ăsta este: Istanbul este o matrice, care are și componentă istorică fundamentală. Să nu uităm, eu știu, fundamentalul Constantinopole, apoi a venit Istanbulul, Imperul Otoman peste Imperiul Bizantin și acum e republica lui Mustafa Kemal Atatürk. Și sultanatul lui Recep Tayyip Erdogan (rîde).
Expoziția asta, care se poate vedea pînă la sfîrșitul lunii februarie, este cu vînzare. Tendința este să fie vîndute toate cele 65 de lucrări, pentru că ele fac parte dintr-o donație de la Institutul Bucovina, care să dirijeze acești bani către copiii cu nevoi speciale”.
