Profesorul Sebastian Vicol, în vîrstă de 27 de ani, este de cîteva luni antrenor la echipa de fotbal U14 a Liceului cu Program Sportiv Suceava și antrenor secund la echipa de liga a III-a CSM Bucovina Rădăuți.
”Am fost șef de promoție la LPS, șef de promoție la Universitatea <Alexandru Ioan Cuza>, Facultatea de Educației Fizică, pe locul II la master-ul de la Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport și am intrat al doilea la studiile de doctorat din cadrul aceleaiși universități de la București.
(Și ai terminat doctoratul?). Am beneficiat acum de această prelungire. Inițial studiile trebuiau să se întindă pe o perioadă de 3 ani, dar din cauza situației pandemice, cei de la Guvern, nu știu cine a dat această ordonanță, au considerat că am fost împiedicați, oarecum, și într-adevăr, și eu m-am confruntat cu anumite situații din cauza restricțiilor pentru a-mi desfășura cercetarea, și mi s-au prelungit încă un an aceste studii, inclusiv cu acordarea burselor. Pentru mine este o bucurie, pentru că toate aceste echipamente de care vă spuneam, camera aceasta VEO, sistemul de monitorizare a frecvenței cardiace POLAR, sistemul de monitorizare, încărcături externe, CATAPULT, toate le-am achiziționat din banii pe care i-am primit din bursa de doctorat. Fiecare face ce vrea cu banii. Eu am ales să mă dotez cu aceste echipamente. Bineînțeles că am avut și sprijinul familiei, mai ales al tatălui meu. El mi-a cumpărat cadou aceste veste CATAPULT.
(Cum a ajuns să cumpere aceste echipamente și cum a învățat să se folosească de ele) Am primit informații din diferite medii și am citit foarte multe studii. Pentru conceperea tezei de doctorat, o condiție clară este aceea că toate studiile din care eu mă inspir trebuie să nu fie mai vechi de anul 2010. Și am început să parcurg studii în legătură cu tema mea. Tema mea chiar vizează o grupă de Under 14, grupa de Under 14 de la Dinamo de anul trecut, care acum sînt la Under 15, unde am antrenat. Și scopul meu a fost să le îmbunătățesc performanțele. Nu mai lucrez cu acei copii, acum sînt doar la partea de statistică. Finalizez, sînt doar la partea de interpretare a datelor. Și cum spuneam, am încercat să abordez toate componentele antrenamentului, dar să-i ajut pe acei copii să se dezvolte, să se perfecționeze în ceea ce privește pregătirea fizică, tehnico-tactică și cea psihologică. Și m-am interesat cum aș putea eu să-i testez pe acești copii, să am o evidență clară între o testare inițială, nivelul la care am început și nivelul la care vreau să ajung. Și în acest sens m-am interesat ce echipamente mi-ar veni în ajutor. Ar veni în ajutorul meu să fac o teză calitativă și clar că fiind o teză de doctorat trebuie să vii cu ceva nou. Și nu m-a învățat nimeni aceste… cum să folosești această aparatură, cum să o interpretez, dar a fost o provocare pentru mine și mi-am dorit să învăț. Și stînd nopți, noapte de noapte, am deslușit.
Cînd eram student la licență la Iași am fost în Portugalia într-o bursă Erasmus. Și atunci am auzit de această periodizare tactică, un nou concept, ceva diferit. Am fost reticent atunci, pentru că eram obișnuit cu tot altceva, în sensul în care această periodizare tactică spune în felul următor: în fotbal nu este ca matematică. Dacă aduni suma tuturor componentelor nu îți dă întregul. Asta e doar în matematică. În fotbal, dacă aduni pregătire fizică plus tehnică plus tactică plus psihologie nu o să dea fotbal, pentru că succesul este dat de cum interacționează, cum relaționează aceste componente între ele. Eu, dacă îi spun sportivului meu <aleargă 100 de metri tare și apoi faci dreapta> îi dezvolt pregătirea fizică, dar nu îi dezvolt partea tactică. El trebuie să înțeleagă cînd trebuie să accelereze, cînd trebuie să decelereze. Cum să închidă progresia, care spațiu este mai periculos. Și atunci în Portugalia am aflat de aceste concepte privind periodizarea tactică.
În Porto am studiat acolo. Sporting Lisabona, clubul, academia are academii în toate marile orașe din Portugalia. Deci, aveau și copiii de la Sporting Porto, să spunem. Și acolo am participat săptămînal la cel puțin unu-două antrenamente. Dar am avut bucuria și onoarea să lucrez cu profesorul-antrenor Jose Neto, care în momentul în care Porto a cîștigat Champions League-ul în 2004 făcea parte din staff-ul lui Mourinho, era antrenorul secund. Și am avut ocazia să îmi împărtășească și mie cîteva din exerciții. Era cadru universitar.
Apoi, la Dinamo am lucrat foarte bine atît cu coordonatorul centrului de Copii și Juniori, domnul antrenor Marius Dulca, cît și cu metodistul. Și cu metodistul, spuneam, este un băiat la fel, tînăr, undeva la 29 de ani, este și analistul video a celor de la Naționala Under 19, care a venit cu aceste concepte noi privind antrenamentul. Și eu mi-am dat tot interesul să folosesc această monitorizare și am făcut un cumul de informații dintre periodizare, principii și date obiective. Pentru a avea o evidență. Fotbalul este foarte complex și dacă vrei să faci lucrurile cum trebuie, trebuie să intri adînc în problemă, să înțelegi”.
