”Nu cred că s-a inventat altă metodă de a ști în afară de asta – să înveți. O să fie o transformare. Cum, de altfel, cred că sîntem în mijlocul unei tornade în societatea universală, globală… Lucrurile nu-s așezate deloc – din orice perspectivă privești vezi că sînt schimbări majore. E o schimbare și în ceea ce privește inteligență artificială, care, pe alocuri, înlocuiește inteligența pe care ar fi trebuit să o aibă <tovarășul> care folosește inteligență artificială. Te poți ajuta de ea pînă la un anumit moment, avînd în vedere că nici un om nu cred că este atît de enciclopedic încît să poată face lucrurile foarte bine. E un ajutor, într-adevăr. Nu e un substitut. Repet, este un ajutor, nu un substitut. Din punctul meu de vedere, o să vedem ce va demonstra viitorul, pentru că vor dispărea meserii pe bune. Și mă gîndeam chiar la meseria de profesor, văd așa… eu am citit mult S.F. în tinerețea mea, S.F.-uri care acum sînt istorie, Jules Verne e antic acum și s-a terminat povestea cu Jules Verne, s-a inventat tot ce el credea că nu se va inventa vreodată. Revenind, meseria de profesor, imaginați-vă că intrați la ora de română, îți pui niște ochelari VR care să coste 100 de lei și intră 800.000 de copii la ora de română, unde un avatar îți prezintă informațiile de care ai nevoie și, la sfîrșit, vei avea un test standardizat, tip grilă, pe care îl dai liniștit de pe telefon și îți vine rezultatul online în 20 de secunde… Și aici, vizavi de testele de evaluare, pînă la urmă, noi, profesorii, avem multiple job-uri în cadrul unei școli, nu numai aceea de a livra informație. Ce este important – să evaluăm cantitatea de informații pe care elevul a primit-o și să vedem, să găsim, mijloace ca el să înțeleagă mai bine și să poată reține mai mult. Rolul nostru este undeva pînă la 20%, restul de 80% e munca lor, acasă. Și a părinților, și a copiilor.
Influența inteligenței artificiale în temele pentru acasă se simte și mulți nu le înțeleg. Din ce în ce mai greu ei își comunică ideile, nu că nu le au, Doamne ferește!, le au, dar nu știu să le structureze, să le pună într-o ordine și ceea ce spun să aibă o finalitate, o logică, și să-ți lase întrebări. Se opresc undeva. Asta și din cauza faptului că mare parte din comunicarea lor e din spatele unui ecran și din spatele unei tastaturi. Este foarte sumară. Or, eu nu asta evaluez, ci capacitatea de a pune în enunțuri logice, care s-aibă o finalitate, asta evaluez. Mulți dintre ei nu știu să pună o idee în propoziții simple, darămite să facă o frază complicată. Nici nu se mai fac analizele alea gramaticale, eu mă refer strict la ce predau eu (română și engleză – n.r.), care aveau rolul lor foarte clar în a structura mesajul. Adică, știai de ce pui o propoziție acolo. E ca la matematică. Știai de ce folosești o anumită formulă și care e rezultatul. Topica ne joacă feste. Din păcate, școala este cam singurul mediu în care se mai vorbește corect limba română. Nicidecum la televizor, nicidecum în ziare, uneori nici la radio”. Boby Stroe este profesor la două colegii din Suceava.
