„În 1996 făcusem cu Jeana Gheorghiu Radio România Tineret, iar din 1997 transmiteam din țară în cadrul unor duplexuri. Cunoscînd pe aici locurile, soțul meu, Marcel, fiind sucevean prin adopție, am zis să mergem la Cîmpulung Moldovenesc pentru că e acolo ceva. Plus că îmi aminteam din tinerețe de ștrandul de la BTT Cîmpulung, care era absolut extraordinar. Oricum, nu se mai potrivea amintirea cu ceea ce am găsit chiar și-atunci, în 1997. Mințile noastre de copii, de adolescenți, nu se mai potrivesc cu alea de maturi cînd devenim ceva mai simandicoși sau poate că avem alte așteptări. De aceea, nu mi s-a mai părut atît de grozav. Poate și pentru că eram la muncă și nu puteai să te bucuri de nimic. Totul era contracronometru. Duplexurile durau suficient. Începea <Weekend în blue jeans> pe la ora 13.00 și se termina pe la ora 18.00.
După părerea mea de profesionist și ascultător împătimit de radio a fost o turnură absolut extraordinară, o turnură spectaculoasă, transformarea programului 3 pentru tineret în Radio România Tineret, cu Jeana Gheorghiu directoare. Cu mîna pe inimă și din experiența mea cu alte 12 radiouri europene de stat, cred că România Tineret era de o competitivitate excepțională și ca format, și ca muzică… Îmi amintesc acum că la primele grile de program, emisiunea lui Marcel era imediat după emisiunea lui Iosif Sava. Domnul Sava, cu eleganța lui extraordinară de persoană rasată și de profesionist de excepție îl prezenta de fiecare dată pe Marcel: <Și-acum, emisiunea pop-rock-funk a lui Marcel Platon…>. De fiecare dată avea o altă intonație și noi stăteam fascinați și îl ascultam, și pentru ceea ce făcea în emisiunea lui de cultură muzicală, dar și pentru felul în care se integra atmosferei. Noi eram toți foarte tineri. Iosif Sava ținea pasul cu noi și emisiunea lui era de-acolo.
România Tineret avea o audiență foarte bună. Eram cot la cot cu Radio România Actualități. Chiar după rebranding am avut o creștere fulminantă, cu niște vîrfuri. De aia ne-au și <îngropat>, că eram prea buni. România Tineret era un radio performant, cu grile excepționale aflate undeva la intersecția dintre un radio cultural și un radio generalist, de toate soiurile. Eram update cu știrile, fiindcă aveam o rețea de corespondenți specială, peste cea de la România Actualități. Aveam numai profesioniști excepționali. Îmi aduc aminte, Dumnezeu să-l ierte, de Cătălin Poalelungi de la Galați. Era peste tot. Acoperea omul ăla și Brăila, și Galațiul, și tot ce era pe-acolo. Era un jurnalist talentat, cu verbul întotdeauna la el. Era pontos, vesel, cu o voce excepțională și scria niște texte minunate. Cătălin Poalelungi era și un poet formidabil”. Michaela Platon, jurnalist de film, realizator de emisiuni la Radio România Cultural.
