Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, la Medika TV: ”Una din prioritățile mele ca ministru pentru acest mandat este includerea rezidenţilor sau includerea plăţii gărzilor, indiferent de an, şi cu asta voi începe. Consider că medicul rezident – şi aici trag şi un semnal de alarmă şi o spun foarte ferm, cu toată responsabilitatea, indiferent dacă se supără anumite cadre didactice pe mine sau nu, am mai trecut prin asta, medicul rezident nu este o anexă, nu este un apendice al medicului primar sau al domnului profesor, ca să fie foarte clar asta. Medicul rezident este noua generație de resursă umană din sănătate. Şi el trebuie tratat cu respect, el trebuie protejat şi trebuie încurajat să rămînă aici, în România. Iar pentru asta, o primă măsură pe care o voi face va fi plata gărzilor pentru medicii rezidenţi indiferent de an”.
Medicul chirurg Sorin Hîncu, fost director al spitalului sucevean și fost președinte al Colegiului Medicilor Suceava:
”Rezidenții nu prea sînt plătiți. Rezidenții sînt <trepădușii> care fac munca în gardă: foile de observație, merg la analize, aduc analizele… Eu mi-aduc aminte că atunci cînd eram rezident secundar, într-o gardă nu apucam să dorm deloc. Eram la București, la Spitalul de Urgență Floreasca, și nu apucam să dorm deloc. Și cînd se termina, a doua zi la prînz, cînd plecam acasă cu autobuzul adormeam în autobuz. (Erați plătit?) Nu. Acum sînt plătiți rezidenții, nu știu exact cu cît, dar atunci nu eram plătit absolut deloc. (Și din ce trăiați?) Din salariu. Salariul pe atunci îl primeam de la Suceava, unde alesesem post. Așa era atunci. Am ales post, după care am intrat în rezidențiat, în specialitate. Eram plătit de Suceava și apoi am ales să fac rezidențiatul la București. Lunar mă duceam la oficiul poștal arondat și îmi ridicam salariul, care nu vă mai spun cît era. Trei ani am făcut la București – primul an la Spitalul Fundeni și doi ani la Spitalul de Urgență Floreasca. (V-ați specializat bine, dat fiind faptul că era vorba despre două spitale de top.) Exact, asta am și vrut, pentru că știam că vin la un spital județean care era foarte bine cotat și unde trebuia să fac față la orice”.
