Diana Clepș, elevă la Colegiul Național ”Petru Rareș” Suceava, care este olimpică internațională la engleză și care a terminat clasa a X-a cu 10 pe linie. urmărește cu aceeași pasiune cu care învață și Campionatul Mondial de fotbal. Diana a povestit despre începuturile acestei pasiuni, atmosfera competiției, favoriții săi și emoțiile pe care le trăiește la fiecare meci:
”Am ratat cîteva meciuri, nu puteam să mă trezesc în fiecare zi la 3 și la 2 dimineața. Am văzut, pentru că am stat și le-am numărat aseară, 40 din cele 96 de meciuri jucate pînă acum. Cu tata le văd. Stă cu mine la toate și în fiecare dimineață îmi trimite foarte multe videoclipuri pe Instagram. Îmi zice: <Uite ce s-a mai întîmplat, ce-a făcut ăla, ce-a făcut ăla!>. Dacă avem un meci seara tîrziu, își ia liber următoarea zi, ca să poată sta cu mine. Dar mama n-are treabă. Mama se enervează cîteodată. Ea mai încearcă să stea pe fotoliu cu noi, în sufragerie, cînd ne uităm, stă două minute și spune că faptul că se învîrte mingea o adoarme. În două minute, absolut. Doarme și canapeaua sub ea, serios (rîde).
(Pasiunea pentru fotbal o ai de la tata?) Da, de la tata. Adică, de fapt, a fost o combinație de factori. În 2022, întîmplător am dat peste un meci cînd ne uitam la televizor și mi-a explicat tata că <uite, asta e Cupa Mondială, se întîmplă asta și asta>. Aveam atunci 12-13 ani. Și am aflat de Cupa asta Mondială. Eu pe atunci făceam și japoneză. Încă a rămas o pasiune foarte mare, dar n-am mai avut timp să continui cursurile. Și m-am uitat, m-am interesat, am văzut că joacă și echipa japoneză și am zis: <Doamne, trebuie neapărat să văd ce fac, cum joacă!>, și am stat la toate meciurile lor, am plîns, am rîs cu ei, am țipat, am urlat, am sărit de pe canapea… Deci, a fost superb, și pentru faptul că am văzut acele meciuri ale Japoniei, mi-a plăcut foarte tare, m-au prins atmosfera și tot ce presupune Mondialul, și atunci am vrut să stau și la următoarele, și am văzut și finala, și a fost absolut super. (În acest interval de 4 ani nu te-ai uitat la Liga Campionilor, la campionatul românesc?) Nu, nu m-am uitat. Am văzut cîteva meciuri de calificare, dar tot pentru Mondial. De-acum vreau să mă interesez, vreau să mă uit și la Campionatul European, mi-a explicat tata, exact, și care e faza cu ligile, cu cupele. Campionatul Mondial m-a atras pentru că faptul că joacă niște oameni pentru țara lor, nu neapărat pentru cluburi unde…, practic, ăsta le e job-ul.
(Ce imnuri îți plac?) Încerc să nu ratez nici unul, îmi place foarte tare să mă uit la toate, știu că la și 51, pe ceas, încep. Mi-a plăcut foarte tare imnul Angliei, imnul Bosniei – interesant, pentru că nu are versuri, al Braziliei, așa, foarte frumos, parcă este de luptători, într-un fel… și al Japoniei, evident, mi-a plăcut foarte tare. Și al Argentinei, da, îmi plac astea așa un pic mai… Franța, da. Îmi plac cele cumva mai de luptători, un pic mai agresive, nu știu cum să spun. (Ce ți-a plăcut cel mai mult la acest Campionat Mondial? Care ți se par cele mai emoționante momente?)
Cel mai tare, ceremoniile de deschidere. Mi-au plăcut extrem. Am văzut numai două. Am văzut din Mexic și din Canada. (…) Și mi-a plăcut foarte tare cum fiecare țară reușea prin acele ceremonii de deschidere să arate ce e mai bun la ei. Îmi place foarte tare și atmosfera din tribune. Nu arată foarte mult, mi se pare că nu prea arată din tribune, dar îmi place cînd fac valuri și sînt suporterii atît de animați, și stau toți unii lîngă alții. Chiar dacă susțin echipe complet diferite, totuși ei se înțeleg. Nu se iau la bătaie sau ceva, adică se înțeleg foarte bine, se împrietenesc. De exemplu, cînd jucase cred că Mexic cu Coreea de Sud, mexicanii îi ridicau pe fanii coreeni și se înțelegeau, și se îmbrățișau, și olandezii, tot așa, luau fanii japonezi și dansau împreună… Și au norvegienii acea chestie foarte specifică, cu vîslitul. Superb! Și cînd o fac și jucătorii pe teren, cînd cîștigă… Îmi place foarte tare și cum fac suporterii englezi cînd le cîștigă echipa, pentru că toată echipa lor se aliniază în zona cea mai concentrată cu fani și le cîntă melodia de la Oasis, Wonderwall, și stau și cîntă împreună și atîta e de frumos… și, evident, cînd fac valuri toți în tribune.
(Anul ăsta tot cu Japonia ai ținut?) Da! A fost eliminată din păcate de Brazilia a fost foarte… atîta de tristă eram, parcă mi se rupsese o bucățică din inimă. Dar Anglia încă este… și Norvegia, și Franța. Cu astea trei. (Ce fotbaliști te-au impresionat?) Mi-a plăcut foarte tare, dacă ar fi să luăm așa, din Anglia, mi-a plăcut foarte tare Bellingham. Îmi place extrem de tare dinamica dintre el și Keane, cum își pasează, cum se susțin, cît de buni prieteni sînt… Cel puțin golurile pe care le-a dat atunci, în meciul cu Mexic, au fost absolut geniale, superbe, mi-a plăcut foarte tare. Îmi place și de Haaland, așa, nu știu, eu, de fiecare dată cînd îl văd cu tata, stăm și rîdem de el. Are, efectiv, față de copil de 10 ani, care-i pur și simplu fericit să joace. E simpatic, joacă din plăcere. N-are nici un stres, foarte frumos joacă. Evident că îmi place și de Messi, joacă foarte bine. Mbappé. Îmi place foarte tare de Dembélé, sincer. Olise, da, o fi și el, dar, nu știu, mie nu mi se pare… Eu, cel puțin, nu neapărat că nu s-a remarcat el, dar eu nu l-am remarcat foarte tare.
(Dintre prietenii tăi, mai este cineva pasionat de Mondial?) Nu, nu se uită nimeni, culmea. Acum patru ani, de exemplu, aveam băieți în clasă cu care vorbeam și discutam de meciuri, și ne uitam la ore împreună, ne puneam telefonul în penare și ne uitam, și făceam schimb de stickere. Acum nu, dar le prezint prietenilor mei ce se întîmplă, le mai spun, nu prea îi interesează neapărat, dar pentru mine încearcă, așa, să-i pasioneze și îmi trimit videoclipuri, mă mai întreabă care-i scorul, cine a cîștigat, cu cine țin. Adică, chiar dacă ei nu sînt pasionați neapărat și nu se uită, mă susțin pe mine și mă înțeleg pe mine. (Ai postere prin casă cu fotbaliști, tricouri?)
Postere nu am. Am un tricou cu naționala noastră, l-am primit cadou, fără autografe. Dar, avem un tricou cu autograf foarte vechi, cred că e cea mai de preț chestie a casei noastre, este un tricou semnat de Messi din, cred, 2007, cînd au fost părinții mei în Spania și-au văzut atunci un meci cu Messi cînd era el tînăr-tînăr, și știu că l-a semnat, au și o șapcă, și au și o minge dezumflată. Și-o ținem, acolo, în dulapul nostru, eu n-am voie să mă ating de ele, doar să le văd”. (09.07.2026)
