„Vreo cinci – șase ani am făcut interviuri pentru Jupânu`. A fost o perioadă foarte frumoasă, o provocare nouă pentru mine. Eram obișnuită cu activitatea de reporter radio și de deejay. Mi s-a lansat acea provocare de a scrie pentru gazetă și am avut emoții, dar cred că m-am descurcat. Aveam rubrica <Ce-au fost și ce-au ajuns> pe două pagini din 12 ale publicației. Erau și fotografii, dar cînd îi ceri unui om să povestească despre el și după aceea trebuie să alegi doar cîteva secvențe, e destul de dificil. Însă eu cred că oamenii despre care am scris își aduc aminte cu drag de acele articole. Cel mai greu era să convingi lumea să vorbească. Era greu și pentru că pe lîngă selecția poveștilor aveam foarte mult de scris. Mergeam cu reportofonul atunci și aveam de scos toată discuția. Apoi făceam selecția, dar a fost plăcut. Am tratat fiecare invitat și fiecare subiect cu maximă responsabilitate. Cînd n-aveam fotografii prea multe bineînțeles că aveam de scris mai mult. După aia, la următoarele rubrici m-am mai șmecherit, am mai evoluat cu tehnica asta și le transmiteam oamenilor pe e-mail rugămintea de a-mi răspunde întrebărilor. Îmi era și mie mult mai ușor. Asta a fost o altă etapă a mea de la Jupânu`. După <Ce-au fost și ce-au ajuns> a fost rubrica <Olimpicii de azi, canadienii de mîine>, cu povești foarte frumoase ale unor elevi foarte buni la învățătură. Acum cîțiva ani am avut o mare surpriză. Am văzut pe Facebook postarea unei fete despre care am scris în perioada cînd aveam rubrica despre olimpici. A pus o fotografie cu articolul și am fost atît de bucuroasă și de emoționată că acea fată a adus în prim plan acea amintire. Fata nu a ajuns canadiancă, dar a ajuns într-o multinațională din străinătate. Cumva s-a confirmat ceea ce pusesem noi ca titlu al rubricii <Olimpicii de azi, canadienii de mîine>. Mi-a mulțumit pentru interviu. Am mai scris la Jupânu` rubrica <Am pasiunea mea și mă mîndresc cu ea>. Am scris despre pasiunile sucevenilor. A fost și rubrica în care am scris despre cum gătesc personalitățile noastre locale. Am și de aici niște amintiri interesante. Mă gîndesc la Jeni Mandachi, Dumnezeu s-o odihnească. O femeie extraordinară, mi-a plăcut foarte mult de ea. Mă simțeam extraordinar în preajma ei, deși nu am avut întîlniri dese. Mai făcusem interviu cu ea la <Ce-au fost și ce-au ajuns> cînd era consilier local și își deschisese o firmă de confecții în lohn. Pentru rubrica de gătit m-a invitat la ea acasă și nu am să uit niciodată cozonacul pe care-l pregătise. Era o gospodină desăvîrșită. Era foarte implicată din toate punctele de vedere. Era un om grozav și sufletist în preajma căruia te simțeai foarte bine”. Adriana Dascălu, jurnalistă la Intermedia TV, despre perioada petrecută la Jupânu`.
