Jocurile Olimpice de Iarnă din 2026 se desfășoară la Milano-Cortina pînă 22 februarie. Emil Ursu, directorul Muzeului Național al Bucovinei:
”Eu susțin în continuare faptul că după greci nu s-a mai inventat nimic. Grecii au raționalizat tot ce oferea bazinul Mării Mediterane, au dus la superlativ anumite lucruri, au dezvoltat sau au deschis căi pentru alte drumuri, iar de atunci încolo s-a mai inventat, cred că dumneavoastră spuneați, plasticul. În rest, eu nu văd ceva nou. O să-mi spuneți computerul. Computerul se bazează pe un sistem de calcul binar care era folosit încă din Sumer (cea mai veche civilizație cunoscută, situată în sudul Mesopotamiei – actualul Irak, care a înflorit între mileniile V și IV î.Hr. în Epoca Bronzului – n.r.). Ca atare, nu e o mare invenție.
Legat de Jocurile Olimpice, și aici grecii sînt primii care dezvoltă o competiție sportivă. Acum, sursele sînt diferite. Unii vorbesc de fondarea Jocurilor Olimpice, vorbesc de Olympia. Ca să ne înțelegem: erau patru jocuri. Două se întîmplau din patru în patru ani, iar două se întîmplau din doi în doi ani. Bineînțeles, ceea ce noi avem astăzi este moștenire a jocurilor de la Olympia. Aici, la Olympia, era un sanctuar al lui Zeus. De altfel, Jocurile Olimpice sînt așa: cele care se întîmplau la Olympia și care aveau loc din patru în patru ani erau dedicate lui Zeus. Mă rog, Zeus era patronul lor. Apoi, era tot legat, să spun așa, de Zeus – Jocurile Nemeene, care au fost fondate ceva mai tîrziu și o să revin, care aveau loc din doi în doi ani. Apoi, vorbim de Jocurile Istmice, adică cele Corintice, care se desfășurau, de asemenea, din doi în doi ani. Jocurile Istmice erau legate de Zeul Poseidon, unul al mării, al cutremurelor și al cailor. Atunci, principalele probe erau cursele de cai și cursele de care. Iar Jocurile Pitice, care, de asemenea, se întîmplau din patru în patru ani. Deci, cumva, erau Campionatul Mondial și Campionatul, să-i spunem, European.
Să începem în primul rînd cu fondarea. Sînt mai multe surse. Vorbim fie de 884 î.Hr., fie de 776 î.Hr. Cei mai mulți înclină spre 776. Mai mult decît atît, în secolul II d. Hr, un călător, Pausanias, care de altfel scrie <Călătorie în Grecia>, face niște calcule și constată că 776 ar fi data cea mai corectă. Un lucru foarte important, la Jocurile Olimpice, ne spune acest Pausanias, se întrerupeau toate ostilitățile militare dintre greci. Practic, aceste orașe grecești se băteau între ele și asta era o chestie frecventă, dar odată cu Jocurile Olimpice toate se opreau, toți mergeau la Jocuri și reluau luptele după. Pausanias ne amintește de un disc, vorbim de un discobol, se înțelege, un disc care a aparținut lui Fitos și pe care era scrisă chestia asta – că toate luptele se întrerup pe durata Jocurilor Olimpice.
Probe ce erau atunci: proba de stadion, adică alergare, lupte, box, pancration. Pancrationul consta în niște lupte fără reguli, care combinau mai multe stiluri de luptă, și de la relansarea din 1896 pînă astăzi n-a mai fost introdus pentru că era foarte violent și, bineînțeles, n-avea reguli. Apoi era pentatlonul, adică săritura, aruncarea discului, aruncarea suliței, alergare și lupte, curse de care. Astea erau la Jocurile Olimpice.
Ce știm pînă acum, conform Pausanias, este că au fost organizate 293 de ediții în aproape 1200 de ani. Inițial durau o zi, apoi, din 684 î. Hr. s-au dus la trei zile și, apoi, în secolul V, undeva la 400, s-au dus la cinci zile de competiții. Ele au fost, cam toate, interzise odată cu secolul IV d. Hr. de împăratul roman Teodosius I, care, odată cu propagarea creștinismului, pe lîngă faptul că a interzis Jocurile, a distrus diversele sanctuare grecești.
Aceste Jocuri aveau și o latură religioasă, aveau loc pe lîngă diversele sanctuare. Cum am spus, două ale lui Zeus, unul al lui Apollo și unul al lui Poseidon. Acum, interesant, de exemplu, la Jocurile Istmice aveam curse de cai, curse de care, alergări, lupte, box, pancration, pentatlon și concursuri artistice care doreau să arate influența culturală a Corintului. Și vorbim aici de muzică, de poezie și de declamație, adică recitare cu ton și cu gesturi exagerate, teatrale, ale unor texte. Jocurile Istmice, aici, bun, erau și chestii, hai să spunem așa, politice. De exemplu, poezia, declamația și muzica erau valabile și la Jocurile Pitice, care se desfășurau tot din patru în patru ani. Și ce e interesant aici, faptul că primele probe au fost cele culturale, după aceea s-au introdus probele sportive.
Premiile erau modeste. Cei care cîștigau diversele probe primeau o coroană și o remunerație foarte mică. În schimb, erau foarte onorați în orașele din care veneau, în orașele lor de baștină. La Jocurile Olimpice se premia cu coroană de măslin. La Jocurile astea Pitice era o coroană din laur. La Nemeeni era o coroană din țelină sălbatică. Acum, noi am rîde, știți, dar nu-i de rîs. Era o chestie foarte serioasă la vremea respectivă. Tot țelină era și la cele Istmice.
Toate jocurile acestea sînt legate și de mitologia greacă. De exemplu, aceste Jocuri Nemeene au fost înființate din Heracles, care, aici, în Nemeea, a ucis celebrul leu. Era una din cele 12 munci ale lui. Și, cumva, în onoarea tatălui său, Zeus, a înființat aceste lupte. Ele erau, cumva, asemănătoare cu cele olimpice, pentru că vorbim tot de Zeus, dar la o scară mult mai mică. Interesant este, de asemenea, că participanții sportivi trebuiau să fie greci liberi. Unii erau din toată Grecia, deci din Magna Grecia, și alții, de exemplu, din Jocurile Olimpice, nu veneau din Magna Grecia. Nu aveau voie să participe. Dar la celelalte aveau voie să participe inclusiv romanii, atunci cînd au ocupat Grecia, să spun așa.
Spuneam că, în secolul IV, ele au fost interzise. Dar în Filocalie, între primii scriitori creștini, la un moment dat se vorbește de Sfintele Jocuri Olimpice. Amprenta și memoria acestor concursuri au fost atît de puternice, încît au pătruns, oarecum, și în lumea creștină. Și aici e o discuție. Au fost interzise Jocurile Olimpice, dar, ce să vezi, au fost introduse altele…
(Cînd au reapărut pentru prima oară?) În 1896, la Atena, sînt inițiate Jocurile Olimpice Moderne de baronul Pierre de Coubertin și organizate de Comitetul Internațional Olimpic, care fusese fondat la 1894. Evident, la început, adică vorbim de secolul XIX, prezența feminină era foarte limitată. Jocurile Olimpice de Iarnă au început cu ediția 1924 la Chamonix în Franța. Deci, a fost prima ediție.
Că tot am pomenit de Pausanias, vreau să amintesc o chestiune interesantă – la Olympia, deci vorbim de Jocurile Olimpice Clasice, mulți cîștigători aveau statui. Și Pausanias amintește de un caz amuzant. El ce povestește acolo a văzut cu ochii lui. Spune că la un moment dat apare o statuie a iepei lui Feidolas care se numea Aura. Ei, povestea e următoarea: la start, iapa l-a trîntit pe acest Feidolas, iapa a fugit pînă la sosire și s-a oprit în fața helanodicilor, juriului, ca și cum a cîștigat. Lumea a aplaudat foarte mult și s-a pus problema cum să se procedeze, pentru că el căzuse de pe cal. Era concurs pentru cai, nu pentru jochei, să spunem, și atunci i s-a făcut statuie iepei și i s-a așezat în Olympia. Acum, aici e o discuție, cînd s-a întîmplat. Pausanias spune că cei mai mulți înclină să creadă că s-a întîmplat la Olimpiada a 68-a”. (Foto: Eurosport)
