Oamenii pleacă, golurile rămîn

Victor T. Rusu, Dumnezeu să-l odihnească, a plecat și el acum un an dintre noi și a fost simpatizat grozav de Doru Dinu Glăvan (fostul șef al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, care a decedat pe 31 octombrie, la vîrsta de 75 de ani – n.r.). Doru Dinu Glăvan venise aici, la Suceava, la o reuniune cu jurnaliștii din zonă. S-au întîlnit, s-au cunoscut, și Victor avea așa cumva o responsabilitate transferată de Doru Dinu Glăvan. Activitatea de după Revoluție a lui Victor, atît națională, cît și internațională, a impresionat conducerea Asociației Ziariștilor Profesioniști din România, care i-a acordat un credit deosebit. Iată cum se face că noi, cei care supraviețuim, constatăm un calendar din ăsta straniu: la un an după Victor a plecat și Doru Dinu Glăvan. Pe de altă parte, Aurel Vainer (fostul președinte al Federației Comunităților Evreiești din România, care a decedat pe 31 octombrie, la vîrsta de 89 de ani), Dumnezeu să-l odihnească, a fost vicepreședinte al Camerei de Comerț și Industrie a României atunci cînd președinte era George Cojocaru, un domn căsătorit cu o doamnă din Ilișești. Venea pe la Suceava și domnul Vainer, care avea o bonomie, o înțelepciune… Eu spun că asta caracterizează profund acest popor sfînt ales de Dumnezeu. Era un om înțelept, un om în fruntea Federației Comunității Evreiești și a realizat multe lucruri. Să nu uităm că la Suceava, sub egida lui și a federației, s-a înființat acel festival de cultură idiș, un festival unicat în spațiul european și de mare valoare culturală. Aurel Vainer era un reprezentant tipic al comunității evreiești, care a îmbogățit structura noastră ca popor. Aurel Vainer era un om sincer. Eu am simțit plecarea evreilor de-aici și s-a simțit așa un gol parcă în structura economică a societății noastre. Toată lumea știe că desfășurau activități comerciale, știau să aranjeze problemele puse de piață, chiar dacă era o piață planificată în comunism. Țin minte că am simțit totul fizic, psihic și sentimental, fiindcă la opt ani aveam o iubită. Era colegă cu mine la Ițcani și cînd a plecat cu mama ei în Israel eu am rămas cu ochii în soare. Am suferit ca un copil de 8 ani”. Mihai Pînzaru-PIM.