”Am fost și în Giumalău recent, dar am fost și în Munții Călimani. Acolo e o zonă, așa, mai sălbatică sau unde ajung mai rar sucevenii, cel puțin de aici de la noi, din oraș. Zic eu că merită, deci acolo e vorba de fosta mină de sulf. E un loc care te impresionează într-un fel sau altul. Cînd ajungi, vezi practic muntele în care s-a săpat și unde a fost o exploatare minieră mare. Chiar citeam, că mi-am reîmprospătat memoria, acolo, în munte, în Călimani lucrau două mii de oameni prin anii 1980, îți dai seama ce era acolo? Se făcuseră blocuri, aveau restaurante, magazine, era un mic oraș pe munte. Singura clădire care se mai vede e fosta casă de protocol unde mai venea, a fost odată sau de două ori și familia Ceaușescu. Eu cînd am fost acum vreo 12 ani erau încă blocurile abandonate. Am făcut și un reportaj, este pe site, ceva cu <Fantoma din Munții Călimani>. Am intrat în blocurile alea, eram cu un prieten un pic mai curajos, să zic așa, și a zis <hai să intrăm!>, și bine am făcut. Era așa ca și cum oamenii ăia ar fi plecat în grabă de acolo, era totul lăsat: erau paturi, mi-aduc aminte cutii din alea de ness cum erau pe vremuri. Am găsit niște caiețele, erau niște evidențe ale minerilor pe zile, chiar le-am fotografiat și sînt pe site. Caiete cu ce lucrau, ce exploatau, era probabil un caiet al unui șef de echipă, ceva de genul ăsta, pentru că erau trecute nume și fiecare ce a făcut în ziua respectivă. Mai erau patru-cinci blocuri, zic eu, cel puțin, mai erau și clădiri mai mici, erau cantinele. Deci, acolo s-a exploatat sulf. Specialiștii din domeniu spun că niciodată n-a fost o exploatare profitabilă, a fost un hei-rupism al regimului comunist, pentru că vroia să exploateze și s-a dat ordin să se intre la treabă, chiar dacă randamentul nu era bun. Asta spun oamenii care se pricep.
Acum este rezervația Călimani acolo, oamenii, cei care vor să facă o excursie simplă, pot ajunge cu mașina pînă în locul unde se exploata. Oamenii o să vadă acolo un munte săpat, un munte practic pe jumătate ras, și se mai simte și un miros de sulf. Și pentru cine e pasionat de drumeții sînt trasee marcate. Noi, de exemplu, am fost pe Vîrful Pietrosul Călimani, care e la 2.100 de metri altitudine, e un traseu relativ accesibil, un 6-7 ore dus întors de la carieră. În ultima lui parte urci practic pe pietre, e o zonă stîncoasă, dificilă, dar nu îți trebuie echipament special. E pentru cineva cu o pregătire fizică medie. Dacă noi am fost cu copilul de 8 ani, zic eu că se poate”. Florin Paiu, jurnalist la ”Monitorul de Suceava”.
