O drumeție care merită făcută: pe Giumalău. Și nu e chiar greu

În familie, ne-am făcut, așa, o tradiție, o plăcere, măcar o dată la două săptămîni să facem o ieșire. Bine, și ieșiri mai lungi, și prin străinătate, dar acum am făcut o drumeție pe Giumalău, aici în Masivul Rarău, după mulți ani, și cred că mi-a plăcut și mă gîndeam să le povestim și ascultătorilor, cei care vor să facă o ieșire în natură pe munte cu un grad de dificultate mediu. O ieșire pentru cei cărora le-ar plăcea să meargă nu doar pe Rarău și să stea înghesuiți cu alții, și să se simtă poate chiar ca la mall, și care ar vrea să se plimbe pe un traseu turistic relativ accesibil. Așa am făcut noi, am mers pe Giumalău, e un traseu de maximum trei ore la urcare și de maximum două ore la coborîre, e foarte frumos, peisajul este superb, mi-a plăcut că era multă lume, multă lume, zeci de oameni vreau să zic, pe tot traseul mă refer, pe tot parcursul zilei am văzut cîteva zeci de oameni, multe mașini erau de Iași, de Bacău, oameni veniți și de mai departe, și chiar a fost duminică, în ultima zi din august, o zi superbă. Sus pe munte este o cruce mare ridicată, este un monument, lumea vine, se relaxează, o zi reușită și eu îi îndemn pe suceveni să mai schimbe un pic și cînd vor să facă o ieșire să mai meargă pe munte, fiecare după cît poate, după cît are condiție fizică. Și curaj trebuie să ai. Traseul pe Giumalău nu e foarte greu. Noi am fost cu un copil de opt ani, ca să vă dați seama, care a gestionat bine traseul, poate mai bine decît noi, chiar, oricum, copiii ne surprind pentru că au multă energie, numai să vrea, să fie motivați și nu e problemă, au o rezistență deosebită. Frumos, avem multe locuri frumoase în județul ăsta de văzut.

Traseele sînt marcate mai bine, nu există riscul, aici, pe Giumalău, să te pierzi, sînt chiar bine marcate. Am văzut și mașini de teren care ajung chiar pînă pe vîrf, nu e ușor, adică nu orice mașină, practic o mașină chiar specializată pentru deplasare pe munte. Însă, să nu înțeleagă cineva că dacă are o mașină 4×4 sau un pic cu garda mai sus poate ajunge pînă pe Giumalău. Dar, sînt oameni care nu pot să parcurgă traseul pe jos și apelează la varianta asta, și cred că e ok. Deși, într-adevăr, mulți oameni care merg pe munte sînt, așa, deranjați: <a ajuns mașina aici pe vîrf și nu pot și aici să mă relaxez>, însă eu mă gîndesc și la oamenii ăia, poate de 60-70 de ani, care poate au iubit muntele, dar nu mai pot acum să parcurgă traseul și ajung așa. Eu zic că e bine așa, să fim toleranți cu toată lumea.

Traseul în sine este spectaculos, pentru că pînă la urmă muntele asta înseamnă: relaxare, aer curat, pădure. Într-adevăr, aici sus chiar este un monument mare, este o cruce care are o istorie de pe la 1900 și ceva, a fost distrusă în Primul Război Mondial și ulterior ridicată pe același loc. Este marcat punctul, altitudinea 1800 și ceva, cît are Giumalăul. Îți faci cîteva poze acolo sus și ești mulțumit.

(Următoarea excursie?) Sperăm să ajungem și pe Ceahlău, un vîrf cunoscut, unde n-am fost de mulți ani. Acolo trebuie de stat o noapte pe undeva, pentru că e și drumul lung cu mașina pînă în județul vecin. Acolo am vrea să ajungem. Deosebit, așa, aici, pe scurt, am mai spus, pe Rarău, este și o mină părăsită unde e foarte interesant de ajuns. Pentru cine ar fi interesat, găsește informații pe internet și acolo tot mai multă lume ajunge, poate și datorită unor articole scrise și de mine. Și e un loc frumos acolo, pe Rarău, la mina părăsită, și pot să mai recomand, pentru că am fost recent, tot așa foarte accesibil și spectaculos, la Putna. Este o cascadă, cascada Bursuc se numește. Iarăși aș recomanda pentru cine vrea să facă o ieșire de duminică – e vorba de mers pe jos doar 20 de minute, să zic, și e o cascadă cu o cădere de peste 10 metri, e spectaculoasă și foarte accesibilă”. Florin Paiu, jurnalist la ”Monitorul de Suceava”.