Analistul economic Daniel Apostol a semnat editorialul ”În atenția viitoarei guvernări: sfârșitul iluziei că putem face de toate”, în debutul căruia scrie, ”Din capul locului vă spun că la momentul redactării acestui comentariu nu știu ce guvern viitor vom avea, cine îl va conduce și când va începe”. Se arată în editorial: ”Ne aflăm în fața unei reconfigurări masive a regulilor de joc la nivel european: o restructurare radicală, instabilă și profundă a sferelor de influență, a alianțelor și a raporturilor de putere dintre statele de pe continentul european. Noul Cadru Financiar Multianual pentru perioada 2028–2034, cu un buget propus la circa 2.000 de miliarde de euro, schimbă paradigma din temelii. Apune modelul vechi, bazat pe alocări naționale confortabile și garanții pasive. Pentru România, proiecția indică o alocare directă de aproximativ 60 de miliarde de euro prin Planul Național și Regional de Parteneriat — bani condiționați strict de jaloane, reforme și rezultate măsurabile. Însă marea competiție și, de fapt, marele test de maturitate pentru o țară ca România, nu se va da pe aceste fonduri garantate prin formula negociată politic. Adevărata bătălie economică a următorului deceniu se va purta pe uriașul pachet de peste 400 de miliarde de euro ce va fi gestionat prin Fondul European pentru Competitivitate și programul Horizon Europe”.
”Este vorba despre e o miză financiară uriașă, 400 de miliarde de euro, un volum mare de bani ce va fi gestionat la niveluri europene prin Fondul European pentru Competitivitate și printr-un alt program, Horizon Europe. Dar aceste 400 de miliarde de euro nu sînt bani prestabiliți, adică deja alocați, cum sînt fondurile directe din bugetul Uniunii Europene, România urmînd să aibă o alocare directă de circa 60 de miliarde de euro. Ce atrag atenția în acest material? E faptul că ar trebui să ieșim din modelul de pînă acum, din complacerea confortabilă în a accesa alocarea directă, să ne mulțumim cu cele 60 de miliarde de euro în măsura în care, sigur, reușim să îndeplinim reformele, rezultatele măsurabile, jaloanele care condiționează acești bani. Ar trebui să intrăm în această bătălie, în această competiție foarte serioasă, proiect cu proiect, în confruntarea directă cu mințile creatoare și cu pilonii industriali din Europa, astfel încît să completăm cele 60 de miliarde cu cît mai multe fonduri care să fie direcționate spre o economie a viitorului. Noi, românii, sîntem lăudăroși de felul nostru și ne place să credem că sîntem buni la toate. O strategie de dezvoltare economică plecînd de la conceptul că sîntem buni la toate este una sortită eșecului, pentru că nu vom putea excela și vom fi mediocri peste tot.
Ce scriu eu acolo este că ar trebui să identificăm două, trei, patru domenii fundamentale, esențiale, în care dispunem de tot felul de resurse cumulate, care ne dau șansa unei excelențe. Și pe acele domenii să construim toată strategia viitoare de dezvoltare economică, industrială, agricolă, știință, tehnică, tehnologii, astfel încît în acele două, trei, patru domenii esențiale să reușim să concentrăm proiecte care să aibă succes în atragerea unei felii cît mai mari din acele 400 de miliarde de euro.
Aici nu este o competiție a statelor, aici este o competiție a proiectelor. Aici putem să ne aliem cu autori de proiecte din Germania, din Franța, de oriunde din spațiul european și proiectul în sine să cîștige. Asta trebuie să fie, într-adevăr, o filozofie a țării care să conducă la dezvoltări pe sectoare bine definite, pe care noi ca țară le hotărîm a fi strategice, dar în care proiectele trebuie să fie transfrontaliere și să aducă valoarea adăugată autorului de proiect. (…) Dacă economia privată, dacă antreprenorii, companiile românești se pregătesc intens pentru această competiție pentru a atrage finanțări în proiecte inteligente pentru viitorul economic al României, le mai trebuie ceva. Le trebuie ca statul să fie nu un stat, zic, de control, un stat dirijor, ci un stat orchestră. Un stat care să fie capabil să aducă la un loc capitalul public, capitalul privat, institute de cercetare, producători, antreprenori, inovatori, centre universitare. Iar proiectele puternice care se nasc din această aducere în comun la aceeași masă să facă excelența care să conducă la atragerea de fonduri de care vorbesc”.
