„În 1994, eram în satul Părhăuți, unde aveam o comunitate foarte frumoasă și oameni minunați. Înaltul Pimen mi-a zis să realizăm acolo o biserică pentru foștii deținuți politici, fiindcă nimeni nu face nimic și nu ia atitudine. Eu i-am spus că vreau o astfel de biserică în părculețul de lîngă Tribunal, unde erau vreo doi oameni care dormeau pe bănci. Mi-a zis că nu voi reuși din cauză că-i foarte greu. Mi-a propus să facem acea biserică pe undeva pe Tătărași. M-am dus la primarul de-atunci (n.r. -Gheorghe Toma) și acesta mi-a spus că Tătărașiul e bun, nu părculețul. Nu spun cine, dar voia să ia locul pentru a face altceva. M-am reîntîlnit cu doctorul Dragoș Corlățeanu, care profesa la Dărmănești. Ne-am întîlnit de cîteva ori și am discutat despre Platon, ceea ce puțină lume făcea. După aia am rămas cei mai buni prieteni. Îl regret din toată inima. Doctorul Corlățeanu a fost sufletul acestui proiect. Cu el am pornit în acest proiect și am pus bazele lui. Tot timpul i-am purtat și îi voi purta veșnică și din inimă recunoștință. Am zis că vrem să construim o biserică în memoria deținuților politici. Înaltul Pimen, fiind prezent la toate ședințele de consiliu local, toți dădeau în el, ca să nu se mai facă biserici. Doru Ghiocel Olaș i-a arătat proiectul bisericii memoriale și Pimen a spus: <Na, dacă așa e, așa e>. Și-așa a apărut. Pe de altă parte, de doi ani, din 4 iunie, cînd s-au împlinit 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, am terminat Turnul Unirii, de lîngă Parohia <Nașterea Maicii Domnului>. Atunci am făcut doar o slujbă de pomenire a eroilor neamului. Nu am putut mai mult, deoarece nu se putea aduna lumea. Vorbisem cu Armata, cu șapte arme, să vină să defileze, pentru că era un moment istoric… Poate se va întîmpla anul acesta, de Ziua Bucovinei sau de Ziua Națională. Vrem să fie un eveniment marcant nu numai pentru Suceava”. Părintele Viorel Vîrlan, despre cum a fost ridicată îndrăzneața Biserică ”Nașterea Maicii Domnului”, al cărei preot paroh este.
